Acum 4.000 de ani, sumerienii au inventat o tehnologie inovatoare împotriva secetei, pentru a evita „Armaghedonul agricol”
Situat lângă orașul modern Nasiriyah, în sudul Irakului, orașul antic Girsu a fost ocupat de civilizația sumeriană din mileniul III î.Hr. O lucrare arheologică recentă a Muzeului Britanic din Irak a dezvăluit o structură misterioasă, care în anii 1920 a fost interpretată ca un templu cu formă neobișnuită. Cu toate acestea, acum s-a ajuns la concluzia că descoperirea reprezintă o mașinărie inovatoare de salvare a civilizației, veche de 4.000 de ani, mai precis o mașinărie unică împotriva secetei.
Muzeul Britanic descrie dispozitivul antic ca un „canal” care a fost folosit pentru a livra apă pentru agricultură în locații îndepărtate. Ebru Torun, un arhitect care lucrează cu arheologii Muzeului Britanic din Irak, a spus că un asemenea dispozitiv reprezintă ceva unic în istorie, astfel de tehnologii neapărând decât la sfârşitul secolului al 18-lea, deci acum 230 de ani, nu circa 4.000 de ani – cât are dispozitivul sumerian! Cu toate acestea, vechii sumerieni au inventat o mașinărie împotriva secetei, fiind o încercare disperată de a evita „Armaghedonul agricol”.
Sumerul antic este asociat cu apariția primei civilizații din lume și a primei scrieri din lume. Pe măsură ce civilizația s-a extins, creșterea populației depindea de mai multă apă pentru supraviețuire. Acest lucru a fost realizat prin redirecționarea apei din fluviile Tigru și Eufrat în canale, care alimentau fântânile și rezervoarele din centrele populației. Însă, la un moment dat, n-au fost de ajuns nici toate acestea, aşa că, într-o ultimă încercare disperată de a se salva, a fost creat o „maşinărie anti-secetă”.
Scrierile antice sumeriene descriu ritualuri complexe de sacrificii făcute în onoarea zeilor fertilității și apei. Sacrificiile implicau oferirea de animale pentru a căuta ajutor divin; aceste ritualuri urmăreau să mențină favoarea zeilor și să stabilească o legătură armonioasă între sumerieni și zeitățile lor.
În jurul anului 2000 î.Hr., însă, zeii au încetat să mai răspundă la ritualurile tradiționale ale sumerienilor. Văzând că fântânile şi canalele lor se usucă, oamenii din Girsu au fost inspirați să inventeze, să proiecteze și apoi să construiască două structuri simetrice din cărămidă. Măsurând 40 de metri lungime, 10 metri lățime și 3,3 metri înălțime, structurile aveau două canale curbe opuse, orientate spre exterior. Echipa de oameni de știință a explorat cu drone întreaga zonă și a stabilit că maşinăria a fost poziționată pe un canal lung de 19 kilometri. Și pentru că dispozitivul se întinde pe o cale navigabilă, este numit „cel mai vechi pod cunoscut din lume”. Până în prezent, titlul de cel mai vechi pod din lume este cel mai adesea asociat cu Jisr al-Hajar Hajirah, sau Podul Caravanelor, din Edessa (actuala Urfa) – Turcia, care datează din jurul anului 850 î.Hr.
Structura salvatoare îndrepta canalul lung într-un pasaj lat de 5 metri, creând ceea ce cercetătorii numesc „efectul Venturi”, care a fost descris abia la sfârșitul secolului al XVIII-lea. „Efectul Venturi” reprezintă reducerea presiunii în fluid care rezultă atunci când un fluid care curge printr-o secțiune îngustă (sau strangulație) a unei țevi. „Efectul Venturi” a fost numit după Giovanni Battista Venturi (1746-1822), un fizician italian care l-a descris.
Canalul Girsu a fost construit de ultimii oameni care trăiau în Girsu, ce au încercat să împingă apa în regiuni agricole îndepărtate din aval, inclusiv capitala administrativă Lagash, într-o încercare disperată de a evita „Armaghedonul agricol”. Schimbarea climei din al doilea mileniu î.Hr. a modificat cursurile tradiționale ale fluviilor mesopotamiene în jurul cărora au înflorit comunitățile. Cu toate acestea, în fața abandonului de către zei, ingeniozitatea sumeriană a crescut, iar această descoperire reprezintă nașterea unei noi generații de tehnologii hidraulice.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Situat lângă orașul modern Nasiriyah, în sudul Irakului, orașul antic Girsu a fost ocupat de civilizația sumeriană din mileniul III î.Hr. O lucrare arheologică recentă a Muzeului Britanic din Irak a dezvăluit o structură misterioasă, care în anii 1920 a fost interpretată ca un templu cu formă neobișnuită. Cu toate acestea, acum s-a ajuns la concluzia că descoperirea reprezintă o mașinărie inovatoare de salvare a civilizației, veche de 4.000 de ani, mai precis o mașinărie unică împotriva secetei.
