Timp de 15 ani, prof. Anne Draffkorn Kilmer a rămas nedumerită cu privire la tăbliţele de lut muzicale, care au fost excavate din Siria de către arheologii francezi în anii ’50. Tabletele din orașul sirian de antic Ugarit (Ras Shamra actualmente) au aproximativ 3.400 de ani vechime şi prezintă marcaje denumite semne cuneiforme care oferă o formă de notații muzicale. Unul dintre texte formează un imn de cult complet și reprezintă cea mai veche piesă muzicală înregistrată din lume. În cele din urmă, în 1972, Kilmer, care este profesor de Asiriologie la Universitatea din California și curator la Muzeul de Antropologie Lowie din Berkeley, a dezvoltat o interpretare a cântecului, bazată pe studiul ei asupra notelor.
Părţile de sus au fost cuvintele, iar cele de jos instrucțiunile pentru redarea muzicii. Kilmer, care a lucrat cu colegii ei, Richard L. Crocker și Robert R. Brown, a produs o înregistrare a melodiei, denumită „Sunetele tăcerii”. Cântecul se pare că este echivalentul scării diatonice „majore” („do”, „re”, „mi„). În plus, așa cum Kilmer subliniază: „Am fost în măsură să facem corespondenţa dintre numărul de silabe din textul piesei şi numărul de note indicate prin notațiile muzicale„. Această abordare produce mai degrabă armonii decât o melodie cu note unice. Șansele ca numărul de silabe să se potrivească cu numerele de note, fără a exista nicio intenție, sunt astronomice.
Până atunci, se credea că scara muzicală (care îşi are originea în vechii greci) are o vechime de 2.000 de ani, dar descoperirea sumeriană a schimbat întreg conceptul de origine a muzicii occidentale.
P.S. Trebuie să recunosc că nu mă pricep prea bine la teoria muzicii, dar, după ce-am ascultat această piesă veche de 3.400 de ani, care e considerată a fi cea mai veche din lume, nu pot să zic că ar suna rău… Oricum, e extrem de interesant să poţi asculta o melodie atât de veche!