Ipoteză electrizantă: cea mai veche scriere din lume a apărut în România! O demonstrează „tăbliţele de la Tărtăria”!

3.172 vizualizari

Tablitele de la Tartaria 2Tăbliţele de la Tărtăria sunt 3 obiecte mici și străvechi de lut, găsite în anul 1961 în localitatea Tărtăria (Judeţul Alba) de către cercetătorul clujean Nicolae Vlassa. Două dintre tăbliţe sunt acoperite cu reprezentări stilizate de animale, copaci și diferite obiecte, iar cea de a treia, de formă discoidală, cuprinde patru grupuri de semne, despărțite prin linii; o bună parte din semnele conținute pe ea se regăsesc în literele conținute în inscripțiile arhaice grecești (dar și la scrierile feniciană, etruscă, veche italică, iberică)” (sursa Wikipedia).

Despre ele am scris un articol acum 2 ani (Tăbliţele de la Tărtăria fac referire la extratereştrii Anunnaki care au venit nu de pe Nibiru, ci de pe steaua Aldebaran), în care o cercetătoare, Isabela Iorga, crede că tăbliţele de la Tărtăria conţin referiri la extratereştrii anunnaki, care provin de pe steaua Alderaban. Astăzi însă, voi face alte comentarii cu privire la aceste tăbliţe.

Pe suprafeţele celor trei tăbliţe sunt incizate diverse figuri şi semne. Pe una dintre ele, de formă dreptunghiulară, măsurând 5,2 cm pe 3,5 cm, era reprezentată silueta unei căprioare şi a unui vânător care o urmărea, între cele două desene interpunându-se o ramură de arbore. Pe celelalte tăbliţe, prevăzute cu câte un orificiu rotund (dovadă că ar fi fost purtate cândva ca amulete) erau gravate, cu semne ciudate, grupate în mai multe compartimente, simboluri ce, la prima vedere, păreau asemănătoare cu scrierea pictografică. Una dintre tăbliţe, de formă discoidală, prezenta semne aşezate în patru grupuri; cealaltă, dreptunghiulară, era împărţită în trei prin două linii transversale; simbolurile întruchipau semne diferite, precum şi imaginea unui arc cu săgeată sau semilună, un „cap de vită”, ramuri, frunze etc.

Prin anii 1970, în ziarul „Times” a apărut un articol care lansa următoarea ipoteză fascinantă: „Încrustaţiile de pe tăbliţele de la Tărtăria, din România, vădesc o asemănare evidentă cu cele mai timpurii semne pictografice ale presumerienilor, popor care, cu 3000 de ani înaintea erei noastre, a pus bazele unei străvechi civilizaţii în regiunea Irakului de astăzi”. În continuare, cotidianul se întreba dacă nu cumva, prin această descoperire, se confirmă ipoteza după care „leagănul civilizaţiei” ar fi în Europa şi nu în altă parte a lumii. Reproducând imaginile de pe cele trei tăbliţe de lut, ziarul britanic emitea, în acelaşi timp, ideea că ar fi posibil ca indivizi din Mesopotamia să fi ajuns pe teritoriul de astăzi al României, iar populaţia băştinaşă să fi adoptat „scrisul” acestora.

Asemănarea dintre tăbliţele găsite la Tărtăria şi cele ale perioadei „protoliterate” din Mesopotamia a fost demonstrată şi de profesorul A. Falkenstein, o autoritate în domeniu. În revista de arheologie „Germania”, acesta compară scrisul lor cu acela de pe tăbliţele găsite la Uruk, în Mesopotamia. Scena cu caprideul, vânătorul şi arborele se reîntâlneşte aidoma pe un cilindru arhaic din oraşul Ur, iar simbolurile de pe tăbliţe reapar, aproape identice, în grupurile de hieroglife din faza arhaică a scrierii sumeriene. Descoperirea de la Tărtăria, cu implicaţiile ei mesopotamiene, aruncă lumini nebănuite asupra culturii neolitice de pe teritoriul patriei noastre şi din tot sud-estul Europei şi deschide noi perspective în ce priveşte iradierea celei mai vechi civilizaţii superioare din Orient.

Lingvistul bulgar de faimă internaţională, academicianul Vladimir Georgiev (1908-1986), preşedintele Comitetului de organizare al primului congres de tracologie, care a avut loc la Sofia în anul 1972, a făcut importante declaraţii referitoare la descoperirea de la Tărtăria. „Specialiştii români – spunea el – s-au întrebat, pe bună dreptate, dacă nu cumva semnele de pe tăbliţele de la Tărtăria sunt vestigiile unei scrieri străvechi, deoarece ei au observat, cu uimire, o sensibilă asemănare între aceste semne şi cele de pe celebrele tăbliţe sumeriene de la Uruk şi Djemdet Nasr, datând de la sfârşitul mileniului IV şi începutul mileniului III înaintea erei noastre. Numai că tăbliţele de la Tărtăria sunt mai vechi cu un mileniu decât monumentele scrierii sumeriene! Aceasta ar însemna, pur şi simplu, că scrierea sub forma pictogramelor a apărut în sud-estul Europei şi nu în Mesopotamia, cum se credea până acum. Fireşte, specialiştii români au ţinut să formuleze rezerva că o asemenea afirmaţie îndrăzneaţă trebuie confirmată prin alte descoperiri similare, în zone apropiate de Transilvania. Şi, iată, ele au venit, întărind ipoteza unei străvechi civilizaţii balcanice. Mai întâi, în colina de la Karanovo, din sud-estul Bulgariei, într-un nivel neolitic, corespunzând mileniului III înaintea erei noastre, au ieşit la iveală câteva sigilii de lut, dintre care unul are gravate semne pictografice. În plus, în săpăturile de la Gracianiţa, localitate din nord-vestul Bulgariei, s-a făcut o altă descoperire. Pe fundul unui platou se poate recunoaşte cu uşurinţă reprezentarea foarte schematică a unei fiinţe omeneşti sau divinităţi, iar pe al doilea se relevă o decoraţie, care ar putea fi o forma de scris, apropiată cu cea de pe sigiliul de la Karanovo. Dacă, într-adevăr, în toate cele trei cazuri este vorba de scris, atunci se impune o concluzie surprinzătoare: avem de-a face cu cea mai veche scriere din lume. Concluzia aceasta vine în întâmpinarea părerii exprimate de arheologul britanic, profesorul Colin Reinfrew, care a executat recent săpături în localitatea bulgară Sitagroi şi care a afirmat că în sud-estul Europei a existat, în vechime, o zonă cu o civilizaţie înaintată”.