EXCLUSIV! Din misterul unei limbi pierdute de 4.000 de ani – sumeriana, prima limbă a omenirii. S-a mai păstrat ceva din ea?
Limba sumeriană a fost o limbă izolată vorbită în antichitate în Imperiul Sumerian. Este o limbă izolată deoarece nu este înrudită cu nicio altă limbă (nici chiar cu limbile vorbite în regiunile învecinate: ebraica, akkadiana, babiloniana, asiriana, toate acestea fiind limbi semitice), deci formează singură o familie. Sumeriana s-a vorbit din al treilea mileniu î.Hr. până prin secolul al XVII-lea (după alți autori al XIX-lea) î.Hr., fiind treptat înlocuită de akkadiană. Totuși a mai fost utilizată ca limbă literară, științifică și religioasă în Mesopotamia până către sfârșitul primului secol d.Hr.
Dar, s-a mai păstrat azi vreo moştenitoare a limbii sumeriene, care să fi moştenit multe din cuvintele acestei limbi dispărute, la fel cum limba latină a avut ca „descendente” limbile latine (italiană, franceză, spaniolă, portugheză sau română)? Se pare că da. Şi e vorba de limba ciuvaşă, o limbă aparţinând ciuvaşilor, un popor turcic, trăind mai ales în Ciuvașia, în Rusia, în apropiere de Volga. N. Poppe și Wilhelm Barthold au emis ipoteza că ciuvașii ar fi descendenții hunilor.
Conform Wikipediei, ciuvaşa este o limbă turcică, fiind singura supraviețuitoare a ramurii oghurice a limbilor turcice. Însă, conform unui studiu publicat în 2013 de revista „International Journal of Linguistics”, de către profesorii greci Ioannis Kenanidis şi Evangelos C. Papakitsos, aceştia consideră că limba sumeriană nu a fost o limbă izolată, ci aparţine grupului de limbi „r-altaice”, o moştenitoare directă a acestui grup fiind limba ciuvaşă.
Limba sumeriană a fost o limbă izolată vorbită în antichitate în Imperiul Sumerian. Este o limbă izolată deoarece nu este înrudită cu nicio altă limbă (nici chiar cu limbile vorbite în regiunile învecinate: ebraica, akkadiana, babiloniana, asiriana, toate acestea fiind limbi semitice), deci formează singură o familie. Sumeriana s-a vorbit din al treilea mileniu î.Hr. până prin secolul al XVII-lea (după alți autori al XIX-lea) î.Hr., fiind treptat înlocuită de akkadiană. Totuși a mai fost utilizată ca limbă literară, științifică și religioasă în Mesopotamia până către sfârșitul primului secol d.Hr.
