Marea Unire de la 1 decembrie 1918 şi teoria că Transilvania este „veşnic pământ unguresc”

Ţin să precizez încă de la bun început (ca să nu fie probleme de interpretare) că ideile principale din articolul de mai jos nu sunt ale mele, ci ale unui istoric ungur, pe nume Sandor Balogh. Ştiu, majoritatea românilor sunt naţionalişti şi ar sări ca arşi să vadă un asemenea articol, dar eu cred că trebuie să ascultăm şi alte puncte de vedere decât cele prezentate de istoriografia noastră.

Nu există nicio dovadă istorică a existenţei populaţiei daco-romane

În anul 1978, Uniunea şi Liga Societăţilor româneşti din Cleveland publică în „Cleveland America”, o revistă lunară, un articol prin care se aniversează 60 de ani de la Unirea din 1918. Cităm din acest articol, scris de preotul Vasile Hategan:

„Toate naţiunile lumii au câteva date speciale pentru a comemora şi a glorifica evenimentele cele mai importante din istoria lor. 1 decembrie este o asemenea dată pentru români. În această zi, în 1918, Transilvania, leagănul naţiunii române, s-a unit pentru totdeauna cu patria ei-mamă, România”.

Urmând teoria originii daco-romane, Hategan începe istoria României în anul 107 d.Hr., atunci când trupele împăratului roman Traian ocupă Transilvania, parte a regatului Daciei.

„Căsătoriile între populaţia nativă dacă şi coloniştii romani au dat naştere unei noi naţiuni, a cărei locuitori s-au numit rumâni. Atunci când împăratul roman Aurelius şi-a retras legiunile din Dacia, noua naţiune română era deja creată. Cu câteva excepţii, toţi istoricii serioşi şi obiectivi sunt de acord cu faptul că populaţia romanizată a Daciei este aceeaşi cu populaţia care trăieşte şi azi în Transilvania”.

Istoricul ungur Sandor Balogh crede că punctul slab al teoriei daco-romane e faptul că nu există nicio evidenţă a noii naţiuni române în niciun document, descoperire arheologică sau nume geografic, pentru mai bine de o mie de ani. El spune că n-ar exista nicio dovadă care să arate că un trib necunoscut de oameni s-ar ascunde în munţii Carpaţi pentru mai bine de un mileniu. Balogh crede că explicaţia invaziei barbare a lui Hategan e una „neserioasă”:

„În secolele care au urmat, au existat invazii şi atacuri ale populaţiilor barbare, dar românii au continuat să stea în Ardeal. Atunci când hoardele le-au atacat ţara şi le-au ars satele, ei s-au retras în munţi. Din tenacitatea şi rezistenţa lor există astăzi proverbul românesc: ‘Apa trece, pietrele rămân'”.

Hărţi care arată că Transilvania aparţine Ungariei încă din anul 923

McEvedy, un istoric american publică o carte denumită „Transilvania şi teoria continuităţii daco-romane a românilor”, care a fost folosită ca sursă de referinţă în „Atlasul de istorie Penguin”. În acest atlas, sunt prezentate şi hărţile Europei din diverse perioade istorice. Astfel, în anul 923 Transilvania este prezentată ca o zonă ocupată de Ungaria. În hărţile din 998, precum şi din 1028, regatul Ungariei nu include doar Transilvania, ci şi o parte dintr-o regiune cunoscută mai târziu ca Valahia.

Se pare că Valahia, fiind situată dincolo de Munţii Carpaţi, a graniţei de sud-est a Ungariei mari, n-a fost considerată ca fiind parte esenţială a Regatului Ungariei, aşa că regele ungur Sf. Ştefan îşi retrage armatele din acest teritoriu, întrucât, în harta din 1071, graniţele din sud-estul Ungariei sunt aceleaşi ca şi cele din 1918. Istoricul ungur Balogh conchide astfel că graniţele transilvănene ale Ungariei sunt cele mai stabile din istoria Europei, indicând că Ungaria n-a avut pretenţii imperialiste niciodată.

Pe de altă parte, graniţele Ţării Româneşti şi a Moldovei, din anul 923 şi până la Unirea celor două principate (în 1859) s-a schimbat de câteva ori. Astfel Valahia a aparţinut mai întâi bulgarilor, apoi a fost sub comanda Imperiului Bizantin.

Românii sunt urmaşii unor nomazi din Balcani

Istoricul McEvedy afirmă următoarele despre originea românilor şi a limbii române:

„Limba latinizată a valahilor şi moldovenilor, locuitorii moderni ai României, este pentru prima dată menţionată la începutul secolului al 14-lea. Teoria că ei ar fi descendenţi ai coloniştilor romani din secolul al 2-lea d.Hr. pare tendenţioasă şi improbabilă, întrucât retragerea romanilor din vechiul teritoriu al Daciei a avut loc în anul 270 d.Hr., iar apariţia statelor româneşti la un mileniu după această retragere, în perioada în care a fost sub controlul slave şi nomade. Cu siguranţă că valahii provin din Balcanii de vest, şi au emigrat în România, atunci când nomazii au abandonat teritoriile acestea, la sfârşitul secolului al 13-lea şi începutul secolului al 14-lea”.

Limba română se aseamănă cu limba albaneză

Acelaşi istoric ungur Sandor Balogh susţine că, din moment ce nu există vreo dovadă istorică sau arheologică a prezenţei românilor pe teritoriul României moderne sau Transilvaniei, unica bază a teoriei daco-romane e aceea că există un număr considerabil de expresii şi cuvinte de origine latină în limba română. El crede că, la o examinare atentă, această ipoteză n-are nicio susţinere. Astfel, multe din cuvintele latine ale limbii române ar fi apărut foarte târziu, în secolul al 19-lea, fiind un efort de latinizare a limbii române. Mulţi lingvişti consideră că limba română nu a apărut în secolul al 3-lea d.Hr., după retragerea romană din Dacia. Astfel, chiar lingvistul român Ovid Densusianu (1873-1938) în Istoria limbii române, consideră că limba română îşi are originea în Iliria (partea vestică a Balcanilor), acolo unde prezenţa romană a durat mai mult, şi a fost un contact mai apropiat cu Roma.

Sandor Balogh consideră că acest lucru, împreună cu existenţa considerabilă a unor cuvinte comune în limbile română şi albaneză (în special cuvinte specifice ciobanilor) ar sugera faptul că valahii au emigrat către ţările române din Iliria şi Macedonia, acolo unde influenţa romană a durat mult mai mult decât în Valahia.

Conform altui istoric, Georg Stadtmuller, termenul de „valah” se referă nu doar la cei care vorbesc limba română, ci şi la cei care au adaptat stilul de viaţă a populaţiei române de ciobani. Stadtmuller confirmă teoria lui McEvedy şi arată că, în jurul anului 1200, populaţiile nomade de români au intrat în Transilvania, pe la Orşova.

Luând în considerare toate aceste lucruri, istoricul maghiar propune ca la baza formării naţiunii române ar sta teoria iliria-romană şi nu daco-romană. Astfel, valahii ar fi venit în Transilvania pe teritoriul Ungariei, şi nu ar fi existat o continuitate a populaţiei dacilor.

Transilvania, pământ unguresc încă de la începuturi

Acelaşi istoric maghiar consideră că, din moment ce ungurii s-au stabilit în Transilvania (în anul 896), această provincie ar fi constituit parte organică a principatului Ungariei, şi din 1001 a regatului Ungariei, până la ocupaţia turcă. După bătălia de la Mohacs (1526), în care trupele ungare au suferit o înfrângere decisivă din partea turcilor, harta lui McEvedy arată în 1559 Transilvania ca un principat autonom, sub suzeranitate turcă.

În timp ce Transilvania a continuat să rămână autonomă, partea din Ungarie neocupată de turci a fost luată de dinastia habsburgică, împăraţi ce guvernau şi Ungaria ca „regi unguri”, fiind încoronaţi şi cu coroana Sf. Ştefan. Astfel, deşi teritoriul său a fost redus, şi independenţa sa a fost compromisă, suzeranitatea Ungariei a fost menţinută. Istoricul maghiar consideră că, după eliberarea de sub Turci (1699), Transilvania din punct de vedere economic şi cultural ar fi aparţinut Ungariei, deşi din motive politice a fost guvernată de la Viena. În 1876, din punct de vedere legal, Transilvania a fost încorporată în cadrul Ungariei.

Sandor Balogh nu este de acord cu punctul de vedere al preotului român Hategan care a spus următoarele:

„Transilvania a devenit o provincie separată şi a fost constituită încă din secolul al 14-lea. După bătălia de la Mohacs (1526), ea a devenit un stat independent şi a rămas aşa până în anul 1876, când a fost anexată Ungariei”.

Istoricul ungur se întreabă de ce românii, care pretind că există ca naţiune pe teritoriul actual al României încă din secolul al 3-lea, nu au produs niciodată o revoluţie, un război de independenţă sau orice altă încercare pentru a-şi crea propria ţară, şi au trebuit să aştepte 16 secole, până în 1859, ca să se unească, şi atunci acest lucru s-a întâmplat datorită conjucturilor internaţionale favorabile.

Sandor Balogh conchide că deşi valahii au făcut parte din Ungaria încă din secolul al 13-lea, totuşi această provincie a aparţinut întotdeauna Ungariei din secolul 10 până în 1919, când a avut loc Tratatul de la Trianon, care le-a smuls ungurilor Ardealul.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.