Unul dintre cele mai misterioase locuri de pe pământ este vechiul cimitir evreiesc din Praga. În cercurile oculte s-a exprimat uneori părerea că, în sens mistic, acest cimitir este „cel mai întunecat” punct din Europa. Această descriere a apărut ca urmare a existenţei a 200 de mii de morminte, aşezate peste straturi de generaţii dispărute, pe un petec de pămînt; 12 mii de plăci de mormânt se află aşezate sub diferite unghiuri în pământ, strânse unele într-altele.
Cimitirul datează din prima jumătate a secolului al XV-lea. Cel mai vechi mormânt este cel al rabinului Avigdor Kara (m. 1439), autorul unei elegii dedicate devastării Cartierului evreiesc din Praga în anul 1389. Dacă se intră în grădina cimitirului, pe pietrele de mormânt se poate citi o adevărată enciclopedie a simbolismului iudaic. Ciorchini de struguri, stele ale lui David, coroane ale Sfîntului Nume, palmieri, sălcii, conuri de pin, grifoni, lupi, urşi, peşti, păsări sculptate pe reliefurile de pe pietrele de mormânt reflectă multe elemente secrete ale învăţăturii din Tora şi Talmud. În vechiul cimitir evreiesc există şi imagini unice, fără echivalent în restul Europei, reprezentând femei seminude (misticii evrei comparau dorinţa lui Dumnezeu de a pătrunde în sufletul omului cu iubirea dintre bărbat şi femeie).
În cimitir există un detaliu care aduce o notă bizară pentru europeni, un fapt sumbru: aici nu există flori. În spiritul tradiţional al ortodoxiei iudaice, nu se permite ca pe mormânt să se aşeze flori tăiate, numai mici pietre uscate, aranjate în mici mormane pe mormintele celor mai cunoscuţi răposaţi. Un astfel de obicei aminteşte despre vremurile când israeliţii erau încă nomazi şi îşi înmormântau morţii acoperindu-i cu pietre, pentru a-i proteja de animalele deşertului. Fiecare membru al comunităţii punea o piatră pe corpul mortului, până când acesta era complet acoperit cu un terasament.
Interesant este şi faptul că influenţa Pragăi evreieşti s-a exercitat şi asupra unor persoane aparent îndepărtate de Cabala. Astfel, reprezentantul iluminismului belorus Francisk Skorina, cel care a introdus tiparul, a locuit câţiva ani la Praga la începutul secolului al XVI-lea şi a inclus în ediţiile sale meditaţii despre misticismul celor douăzeci de litere din alfabetul ebraic, precum şi gravuri având un simbolism cabalistic. Francisk Skorina a fost cel căruia îi aparţine prima şi cea mai rară reprezentare a Golemului – omul de lut adus la viaţă prin forţa invocaţiilor.
Zvonurile atribuie crearea Golemului rabinului înmormîntat aici, Loew Ben Bezalel (1512-1609), poreclit MAHARAL (abreviere formată din cuvintele ebraice care se traduc prin „cel mai respectat învăţător şi rabin”). Conform tradiţiei, Golemul a fost creat cu un scop pur pragmatic: el trebuia să protejeze comunitatea evreiească de prigoana celor de altă credinţă, iar în perioadele paşnice – să slujească la sinagogă. Omul de lut a luat fiinţă în cea de-a douăsprezecea zi a lunii Adar din calendarul iudaic, care corespunde lunii martie a anului 1580. Forţa vitală i-a fost conferită prin „şem“ – un sul de hârtie aşezat sub limbă, pe care era notat „cuvântul vieţii”. Datorită forţei sale, Golemul putea îndeplini multe lucruri minunate, doar un lucru nu putea: să vorbească. Însă odată, dintr-o neglijenţă a rabinului Loew, care uitase în gura omului de lut formula secretă, Golemul s-a răzvrătit şi a început să distrugă totul în jur. Rabinul Loew însă a ştiut să scoată la timp viaţa din creatura sa (citiţi mai multe în acest articol pe care l-am scris în 2013: Golemul, un monstru de tip Frankenstein, o creatură ocultă ce poate fi creată de cabalişti).
Mormântul rabinului Loew din Cimitirul evreiesc, marcat printr-un monument mozaic de culoare gri-roz, atrage pelerinii din întreaga lume. Acest loc este considerat un fel de „zonă a Călăuzei”, pe teritoriul căreia se întâmplă imposibilul. Există o credinţă potrivit căreia dacă cineva îşi pune o dorinţă, punând pe mormânt o piatră, dorinţa se va îndeplini. Uneori pelerinii îşi notează dorinţele şi speranţele pe bileţele pe care le aşază sub o pietricică sau într-o fisură de sub piatra de mormânt. Atunci bătrânul rabin (sau acea entitate care acţionează în numele său) realizează rugăminţile în spiritul unei ciudate justiţii poetice: unii primesc exact ceea ce şi-au dorit (şi nu ceea ce vrea cu adevărat inima lor), iar alţii primesc multe, dar li se iau tot multe. Alţii, după ce primesc ce şi-au dorit, înţeleg că fericirea a constat doar în căutarea acelui lucru şi a rămas acum doar în amintire.
În Cimitirul evreiesc există şi stafii. Una dintre cele mai cunoscute este fantoma unui tânăr evreu care a descoperit creştinismul datorită iubirii sale, devenind chiar preot şi organist în catedrala Sf. Vitus. El a revenit la iudaism înainte de a muri şi de aceea a putut fi înmormântat în Cimitirul vechi. Însă în fiecare noapte tânărul părăsea locul odihnei veşnice, iar un schelet îl transporta peste Vltava, pentru ca să poată să cânte din nou la orga din catedrală.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
