Steaua Sirius, adevăratul astru Nibiru şi perechea Soarelui nostru

Sirius PamantAm scris pe acest site câteva articole în care atrăgeam atenţia asupra faptului că Soarele nostru trebuie să aibă un companion, cu ajutorul căruia să formeze un sistem solar binar. Argumente teoretice pentru existenţa unei stele-companion sunt o mulţime: explicarea fenomenului de precesie a echinocţiilor, modelul non-aleator al orbitei cometelor, existenţa planetei Sedna, cu o perioadă de revoluţie în jurul Soarelui de circa 10.000 de ani de zile, faptul că marea majoritate a stelelor din galaxia noastră au în jurul lor o stea binară. Pentru aceasta, ar fi bine dacă aţi putea reciti aceste articole: https://www.lovendal.ro/wp52/precesia-echinoctiilor-fenomenul-care-demonstreaza-ca-soarele-nostru-are-un-companion/ sau https://www.lovendal.ro/wp52/nemesis-sau-steaua-mortii-companionul-soarelui-care-ne-va-aduce-sfarsitul/.

Dar, dacă am accepta ideea că facem parte şi noi dintr-un sistem solar binar, care ar fi steaua noastră-pereche? Mulţi au denumit-o “Nemesis” şi cred că ea reprezintă o stea pitică maronie, situată după planeta Sedna, cea mai îndepărtată planetă a sistemului nostru solar. Dar, haideţi să luăm în considerare şi o altă ipoteză: steaua-companion să fie o stea din apropierea noastră…de exemplu, Sirius, situată la circa 8,6 ani-lumină faţă de Pământ.

De ce Sirius se numeşte “steaua câine”?

De ce Sirius? Nu există argumente ştiinţifice, dar putem apela la mitologie şi simbolistică. Poate că aţi auzit că steaua Sirius a mai fost denumită şi “Steaua câinelui”, şi s-a crezut că a căpătat acest nume întrucât ea era cea mai strălucitoare stea din constelaţia denumită “Canis Major” sau “Marele Câine”. Dar, ce-ar fi dacă am presupune că această constelaţie a primit numele de “Canis Major”, deoarece ea conţinea o stea strălucitoare, Sirius, care se mişca mai repede pe cer decât celelalte stele, asemenea unui câine care fuge? Dacă am avea o stea-companion, ea s-ar mişca mai repede pe cer decât celelalte.

Asocierea lui Sirius cu Soarele şi cu “câinele celestial” a fost un lucru consecvent în lumea antichităţii. În teritoriul actual al Iraq-ului, steaua mai era cunoscută drept “Steaua câine ce conduce” şi “Steaua câinelui”. În Asiria, Sirius era numit drept “Câinele Soarelui” (!); foarte interesant, aceasta demonstrând faptul că Soarele şi Sirius ar fi stele-pereche. În vechiul teritoriul al Akkadiei, Sirius era denumit Mul-lik-ud, “Steaua câine a Soarelui”. În China, Sirius era văzut drept un lup celestial. Există chiar un desen al zeiţei egiptene Isis ce este acompaniată de un câine.

(Facem o mică paranteză şi să ne amintim puţin de legenda egipteană a lui Isis şi Osiris. Osiris, soţul lui Isis, a fost omorât de un alt zeu, dar Isis a adunat împreună părţile lui Osiris, l-a înviat, şi l-a trimis înapoi în ceruri. Să mai subliniem faptul că Sirius este alcătuit, la rândul său, din două stele: o stea uriaşă, Sirius A, de două ori mai mare ca Soarele şi una mai mică, Sirius B. Se pare că în urmă cu câţiva mii de ani, Sirius B a fost o gigantică stea roşie care a explodat şi a devenit o pitică albă, fiind atras în gravitaţia lui Sirius A. Dacă am considera Sirius A drept Isis şi Sirius B drept Osiris, atunci am avea legenda egipteană originală).

De ce i se spune stelei Sirius “câine” în atâtea tradiţii spirituale ale lumii? Precum se ştie, câinii urmează diferite lucruri. Nu s-ar putea presupune că Sirius e numit câine întrucât pare că urmăreşte tot timpul Soarele nostru, aşa cum ar face o stea-companion?

Canicula de pe Pământ, legată de steaua Sirius?

Aţi auzit vreodată de aşa-zisele “zile ale câinelui”? Adică “dies caniculares” în limba latină. Ele reprezintă cele mai sufocante zile ale verii. În atmosfera nordică, aceste zile sunt, de obicei, între începutul lui iulie şi începutul lui septembrie, şi depinde foarte mult de latitudine şi de climat. De ce se cheamă “zilele câinelui”? Întrucât exista credinţa străveche precum că Sirius, aflat în vecinătatea Soarelui, era responsabil pentru acele zile caniculare. (Poate aţi observat că acest cuvânt “caniculă” vine, de fapt, din cuvântul “canis” = “câine”).

Grecii au avut prima dată această credinţă, termenul de “zilele câinelui” apărând în “Fizica” lui Aristotel. Apoi, romanii au preluat-o, ei crezând că “zilele câinelui” apar în momentul în care steaua Sirius răsare înainte sau concomitent cu răsăritul Soarelui.

De ce era steaua Sirius roşie în timpul antichităţii?

În anul 150 d.Hr., astronomul Ptolemeu descria steaua Sirius ca fiind una roşie, împreună cu alte cinci stele: Betelgeuse, Antares, Arcturus şi Pollux. Dar, nu doar Ptolemeu considera că steaua Sirius are o culoare roşie, ci şi alte personalităţi ale lumii antice, ca poetul Aratus, oratorul Cicero, generalul Germanicus. Marele filozof Seneca a considerat şi el că Sirius este mult mai roşu decât Marte. (citiţi mai multe despre acest subiect în articolul: https://www.lovendal.ro/wp52/un-mister-astronomic-nedescifrat-a-fost-vreodata-steaua-sirius-rosie/).

Desigur că au fost propuse mai multe ipoteze pentru explicarea acestui mister, dar una dintre ele ar fi următoarea: acum peste 2.000 de ani, viteza relativă al Soarelui nostru şi al stelei Sirius ar fi mult mai redusă decât acum, deoarece cele două stele binare se îndepărtau una faţă de cealaltă. Acest proces ar fi declanşat “deplasarea în roşu”, fenomen cauzat de efectul Doppler, şi astfel Sirius ar fi apărut roşu.

În ultimele sute de ani, Soarele şi Sirius se apropie din nou unul de celălalt, iar Sirius ia o culoare albastră, exact aşa cum ar prezice teoria stelelor binare.

Sirius = Nibiru?

Ţinând cont de cele arătate mai sus, se mai poate trage o concluzie destul de importantă. Precum se ştie, sumerienii aveau o stea denumită Nibiru, stea care “a traversat” celelalte stele. Cu toate că nicăieri ei nu precizează faptul că Nibiru ar fi de fapt steaua Sirius, totuşi este interesant faptul că sumerienii au spus despre Nibiru că ar fi o stea roşie; şi, dacă observaţiile astronomice străvechi sunt corecte, atunci, într-adevăr, Sirius era roşu în timpul perioadei sumeriene când au fost scrise aceste lucruri.

Stelele, asemenea oamenilor, le place să aibă companioni (tovarăşi). O stea fără un companion e la fel de rară ca un om fără un tovarăş (soţ/soţie, prieten/prietenă). Aşa că…de ce să nu aibă şi Soarele un companion? Ca, de exemplu, Sirius…


 

 

Articole inrudite


 
loading...