Cercetătorii au cartografiat creierul musculițelor de fructe în detaliu extraordinar, identificând aproximativ 140.000 de neuroni și peste 50 de milioane de conexiuni între aceștia. Folosind această hartă a cablajului biologic, cercetătorii pot construi modele computaționale care încearcă să reproducă aspecte ale modului în care semnalele neuronale călătoresc prin sistemul nervos al musculiței. În unele experimente, rețelele neuronale simulate bazate pe circuite reale ale musculițelor au reușit chiar să reproducă sau să prezică anumite comportamente.
Ideea sună direct din SF: cartografiați fiecare neuron, traduceți acele conexiuni în cod de computer și apoi urmăriți cum răspunde un sistem nervos digital într-un mediu virtual.
Musculițele de fructe pot fi minuscule, dar creierele lor controlează vederea, navigarea, învățarea, memoria, hrănirea și comportamentele sociale complexe. Înțelegerea modului în care aceste rețele neuronale relativ mici produc comportament ar putea dezvălui în cele din urmă principii fundamentale care se aplică și creierelor mult mai mari. Totuși, o reconstrucție digitală nu este neapărat o muscă conștientă care „trăiește” în interiorul unui computer. Ceea ce pot simula oamenii de știință în prezent sunt circuitele neuronale și aspectele activității lor – nu dovezi că o conștiință sau identitatea animalului a fost transferată.
Totuși, intrăm într-o eră în care biologia poate fi din ce în ce mai mult cartografiată și reconstruită computațional. Întrebarea mai amplă este fascinantă: dacă oamenii de știință reușesc în cele din urmă să simuleze perfect fiecare neuron și conexiune dintr-un creier, în ce moment o simulare devine mai mult decât o simplă simulare?











