Să nu mai căutăm viaţa extraterestră în alte sisteme solare sau galaxii… Ea s-ar putea găsi pe Titan, satelitul lui Saturn!
Cine caută viaţa extraterestră în alte sisteme solare sau chiar alte galaxii, ar trebui mai degrabă să privească mai bine în propriul nostru sistem solar. Sub scoarţa satelitului Titan, cel mai mare al planetei Saturn, se află un ocean uriaş de apă, care, în amestec cu substanţele chimice organice de pe Titan, ar putea constitui materia primordială în care viaţa ar putea fi găzduită, anunţă site-ul New Scientist.
Studiile anterioare au arătat că pe cel mai mare satelit al Saturnului se găsesc lacuri pline cu metan şi etan lichid. Modelele teoretice şi măsurătorile câmpului electric al satelitului au arătat că sub suprafaţa de gheaţă a lui Titan s-ar putea găsi apa lichidă, acest lucru fiind teoretizat de datele oferite de nava spaţială NASA Cassini, care a survolat satelitul între 2006 şi 2011. O echipă condusă de profesorul Luciano Iess, de la Universitatea Sapienza din Roma (Italia) a calculat vâscozitatea lichidului care se găseşte sub scoarţa lui Titan, şi a ajuns la concluzia că aceasta este compatibilă cu o compoziţie a apei.
Oceanul din interiorul satelitului Titan ar putea fi egal cu volumul total al oceanelor de pe Terra. Dominic Fortes, om de ştiinţă la University College London, crede că acest ocean de sub Titan ar putea conţine moleculele organice necesare vieţii.
Titan nu e singurul corp ceresc despre care se crede că ar putea găzdui un ocean subteran; un alt satelit de-al lui Saturn, Encedalus, dar şi un satelit al planetei Jupiter, Europa, sunt bănuite a găzdui oceane sub scoarţa lor.
Cine caută viaţa extraterestră în alte sisteme solare sau chiar alte galaxii, ar trebui mai degrabă să privească mai bine în propriul nostru sistem solar. Sub scoarţa satelitului Titan, cel mai mare al planetei Saturn, se află un ocean uriaş de apă, care, în amestec cu substanţele chimice organice de pe Titan, ar putea constitui materia primordială în care viaţa ar putea fi găzduită, anunţă site-ul New Scientist.
