Site de secrete, stiinta si metafizica

Mesaje radio misterioase captate la 24 de ani după scufundarea Titanicului

1 20

Gordon Cosgrave, funcţionar de asigurări şi radioamator, a prins într-o dimineaţă de sâmbătă a lunii iunie 1936 primele dintr-o serie de misterioase semnale radio. Cosgrave trăia pentru pasiunea lui pentru radiotehnică. Acoperişul casei sale din cartierul londonez Woolwich aşezat la sud de Tamisa era plantat cu antene radio, la fel şi grădina.

În dimineaţa unei anumite zile, Cosgrave cosise gazonul şi apoi se dusese în dormitor ca să contacteze un prieten din Noua Scoţie. Pe frecvenţa utilizată, un neobişnuit de puternic semnal Morse le acoperi însă pe toate celelalte. Anunţul provenea de la un vas de linie numit „Carpathia” şi spunea: „Suntem încă la o distanţă de 70 de mile marine şi ne împiedică gheaţa, ne mişcăm însă cu viteză maximă.”

S-a făcut cunoscută o poziţie, împreună cu semnale SOS. Acestea proveneau, evident, de la un alt vas, care se găsea în primejdie. Cosgrave nu a putut să descifreze numele din cauza unor puternici paraziţi statici. Cu sufletul la gură a înregistrat transmisia. Cînd nu a mai venit nimic, a alergat la cabina telefonică din apropiere ca să anunţe poliţia. Poliţia l-a îndrumat la ofiţerul de serviciu al amiralităţii engleze.

În sfârşit, la capătul firului era omul care trebuia. Cosgrave informă în grabă despre ştirea primită şi stărui să se întreprindă imediat o acţiune de salvare. Urmă un scurt interval de linişte, apoi ofiţerul răspunse sarcastic: „Stimate prietene, dumneata vii cu o întârziere de 24 de ani. «Titanicul» s-a scufundat în 1912. Fă-ţi glumele altundeva”. După aceasta, receptorul fu pus în furcă.

Cosgrave rămase trăsnit. Primise poate nişte comunicări cifrate la un exerciţiu de marină? Probabil nu pe această frecvenţă obişnuită. Era poate un documentar al BBC? Din informaţiile primite de el de pe la posturile de emisie a rezultat contrariul. Totul a fost doar o halucinaţie.

Patru zile mai târziu, aparatele sale au înregistrat un apel SOS din aceeaşi zonă maritimă şi au pus capăt autoliniştirii lui Cosgrave. Mesajul spunea că toate cele 22 de bărci de salvare au fost lansate la apă, că însă peste o mie de persoane se mai află la bord. Potrivit cronologiei celor mai cunoscute dintre toate pieirile de nave, această radiogramă trebuie să fi fost trimisă cam la o oră şi jumătate după coliziunea Titanicului cu aisbergul, tragedia care s-a soldat cu 1.531 de persoane înecate.

Întrucât misterioasele mesaje din trecut nu-i ieşeau in minte, Cosgrave s-a informat asupra cazului. Spre uimirea sa, toate datele despre timpul şi locul scufundării şi despre toate fenomenele colaterale ale dezastrului Titanicului coincideau exact cu înregistrările sale. În timp ce Cosgrave nu ştia ce trebuie să facă, au sosit alte radiograme de la „Carpathia“ care cerea de urgenţă ajutor. După aceasta, Cosgrave ceru sfatul editorului unui ziar radiofonic. Acesta se crezu mai întâi deranjat de un maniac al publicităţii sau de un zăpăcit. Ca să aibă linişte, editorul consimţi în sfârşit să vină şi cu un membru al redacţiei în cabina de radiotelegrafie a îndărătnicului contemporan.

După ce timp de o oră nu s-a întâmplat nimic, oamenii de la ziar dădură să plece. Exact în momentul acesta, aparatul de radiorecepţie se trezi la viaţă. Cosgrave îi dădu redactorului-şef căştile. Oaspetele îşi notă semnele Morse şi apoi le trecu pe curat. De pe „Titanic” fuseseră trase ultimele rachete de semnalizare. Acum, din cauza pericolului de explozie, urmau să se lase să iasă aburii din cazane.

Pentru cei doi ziarişti, experienţa era tulburătoare şi de aceea, în săptămânile care au urmat, ei au venit aici de zeci de ori, devenind astfel martori şi ai altor transmisii venite din trecut. Între timp, presa prinsese de veste. Asupra lui Cosgrave se îndreaptă reflectorul opiniei publice, dar nu a uneia binevoitoare. El recoltează ironii şi batjocură, specialişti şi presă îi puneau la îndoială seriozitatea şi luciditatea. În cele din urmă, patronul l-a dat afară. O societate de asigurări nu-şi putea permite să aibă printre angajaţi un aiurit. Cătrănit, Cosgrave abandonă radiofonia şi se mută în alt cartier al oraşului.

Nişte experţi, care mai târziu s-au ocupat cu înregistrările sale precum şi cu toate circumstanţele aferente ciudatei întâmplări, au ajuns la concluzia că semnalele au fost autentice. Apariţia întârziată ani de zile a acestor semnale a rămas însă o enigmă nedezlegată.

Citește și

Utilizăm cookie-urile pentru a îmbunătăţi funcţionalitatea site-urilor noastre, pentru a te ajuta să navighezi mai eficient de la o pagină la alta, pentru a memora preferinţele tale şi, în general, pentru a îmbunătăţi experienţa utilizatorilor. Accept Cititi mai multe

Politica de intimitate si Cookie