În noiembrie 1999, exploratorul Robert D. Ballard, descoperitorul unor epave celebre, inclusiv a Titanicului (1985), folosind tehnică de ultimă oră, a cercetat litoralul subacvatic al Mării Negre și a ajuns la următoarea concluzie incredibilă. Astfel, conform lui Ballard, în jurul anului 6.000 î.Hr., Marea Neagră era o depresiune în care locuiau oameni:
„Marea Neagră, cum o cunoaștem azi, s-a format în două etape. Prima: topirea ghețarilor, cu 7.500 ani în urmă. Nivelul apei se stabilizează la o cotă cu 200 metri sub nivelul actual. În jurul mării, apar sate de pescari, ceea ce demonstrează că nivelul apelor era stabil. Etapa a doua: cu 6.000 ani în urmă, se produce, brusc, un fenomen în urma căruia nivelul apelor urcă cu 200 metri. Oamenii își abandonează locuințele, mulți dintre ei pierind în urma catastrofei. Eu cred că e vorba de Potopul lui Noe”.
Foarte interesant e faptul că începând cu anul 1995, doi geologi de la Columbia University (SUA), William Ryan și Walter Pitman, au dovedit că locul descris în Vechiul Testament ca fiind inundat de potop este cel al Mării Negre. „Potopul lui Noe”a fost, deci, consecința terminării erei glaciare și, deci, a topirii masive a ghețarilor, determinând migrații masive de populație.