Pe phys.org am citit următoarea ştire (desprinsă ca din filmele SF):
Compania japoneză Hitachi a dezvăluit o metodă prin care informaţiile digitale pot fi stocate pe bucăţi minuscule de sticlă de quartz, ce pot rezista la temperaturi extrem de reduse şi în condiţii total ostile, fără să se deterioreze, aproape pentru totdeauna. Noua tehnologie a lui Hitachi înmagazinează datele într-un format binar, prin crearea unor puncte în interiorul bucăţilor de sticlă de quartz, ce pot fi citite cu ajutorul unui microscop optic obişnuit. Prin conectarea unui calculator, care ştie cum să citească informaţia binară, printr-un program simplu, datele vor putea fi citite.
Cipul de sticlă, care este rezistent la multe chimicale şi nu este afectat de undele radio, poate fi expus direct la temperaturi înalte de până la 1.000 de grade Celsius, rezistând cel puţin două ore fără să fie distrus. El poate rezista, de asemenea, şi unor calamităţi naturale ca incendiile sau tsunami-urile. Prin codare holografică, prin distribuţia spaţială a punctelor, pot fi înmagazinate cantităţi enorme de informaţii, într-un singur cip de sticlă de quartz.
P.S. După ce am citit această ştire, mă gândesc cum peste milioane de ani, dacă acest Pământ va fi distrus de vreun război atomic, cei care vor locui pe Terra atunci vor descoperi pe nişte sticlă de quartz toate informaţiile despre civilizaţia noastră. Dar oare noi nu am descoperit deja aşa ceva? Şi acum îmi vin în minte celebrele cranii de cristal… Oare în ele nu se află înmagazinate asemenea informaţii binare despre o civilizaţie trecută de dinaintea noastră? Despre atlanţi poate?