Gambo, o dovadă că dinozaurii trăiesc şi în zilele noastre

pliosaurLa orele 8:30 dimineaţa, pe 11 iunie 1983, pe minuscula faţadă din Gambia care dădea spre Atlantic, în faţa hotelului Bimgalow Beach, un englez care trăia de multă vreme în Senegal, Owen Burnham, a descoperit cadavrul unei vietăţi necunoscute, aruncat pe plajă în noaptea precedentă şi pe care doi pescari locali se şi apucaseră să-1 tranşeze, în speranţa… de a vinde turiştilor bucăţile!

Animalul avea o lungime de 4,50 m şi un corp destul de fusiform. Pielea era netedă, lipsită de solzi, de culoare brună, deasupra şi albă, dedesubt. Coada, de aproximativ 1,50 m, era ascuţită şi fără înotătoare. Animalul avea patru palete înotătoare, dintre care una fusese practic smulsă, dar nu se vedea nici o urmă de aripioară dorsală. Capul, cu ochi mici căprui, semăna vag cu cel al unui delfin cu „nasul” prea lung. În prelungirea capului se aflau două maxilare înguste, cu o lungime de 50 cm şi prevăzute cu 80 de dinţi tăioşi, conici şi uniformi. La extremitatea maxilarului superior se vedeau deschizăturile nărilor.

Asistând neputincios la tăierea în bucăţi a cadavrului, în timp ce lua măsuri şi notiţe prin care încerca să-l descrie (nu avea un aparat de fotografiat la îndemână), Burnham a remarcat că animalul avea carnea roşie, precum cea de vacă, şi că vertebrele erau foarte masive.

Revenit în Anglia, la începutul lui 1986, Burnham, care cunoştea totuşi foarte bine fauna marină din Africa Occidentală, a trimis o relatare revistei ilustrate BBC Wild-Life (care a apărut în numărul din mai), cu un apel adresat zoologilor de a-l ajuta să identifice ciudatul animal. Apel care nu a avut niciun rezultat.

Totuşi, câteva luni mai târziu, doctorul Karl Shuker, un criptozoolog englez bine cunoscut, care intrase în contact cu Owen Burnham, a publicat un articol în două părţi în revista The Unknown (septembrie şi octombrie 1986) despre enigmaticul „Gambo”, cum poreclise el animalul. Din acest articol, rezulta că Gambo era, după toate probabilităţile, un total necunoscut în universul zoologiei. Gambo nu putea fi nici peşte şi nici amfibian, pentru că paletele sale înotătoare nu aveau nici degete şi nici gheare. Nu putea fi nici mamifer, din mai multe motive: dinţii mamiferelor, nu mai mult de patruzeci, nu sunt niciodată uniformi, iar coada cetaceelor şi a sirenienilor este întotdeauna mare şi plată. Cât despre crocodilienii actuali, singurele reptile a căror formă se poate apropia de aceea a lui Gambo, toţi au pielea acoperită cu solzi şi adevărate labe prevăzute cu gheare.

Era deci nevoie să se recurgă la animalele dispărute cunoscute. Archeocetele (cetaceele primitive, precum zeu-glodontul), cu înotătoarea lor caudală orizontală şi cu o singură pereche de palete înotătoare, trebuiau să fie excluse. Prin urmare, numai printre reptilele din era secundară a găsit doctorul Shuker singurul candidat care semăna îndeaproape cu Gambo: pliozaurul, un soi de pleziozaur cu gîtul foarte scurt. Descendenţii pliozaurului considerat dispărut de 65 de milioane de ani ar fi deci încă printre noi ? Iată întrebarea neliniştitoare pe care pare să ne-o adreseze misteriosul „Gambo”.

Comments are closed.