Misterioasele pietre Ica din Peru demonstrează că oamenii, în urmă cu 10.000 – 50.000 de ani, făceau transplanturi de creier, foloseau telescoape şi co-existau cu dinozaurii!?

La câteva zeci de kilometri de Ica (Peru) există un loc de unde indigenii extrag pietre care se găsesc la 1-2 metri sub pământ. După ce sunt periate, apar pe ele desene stranii și frumoase. Unele pietre sunt mici, altele enorme, greu de transportat. Mii de pietre reprezintă, cu multă precizie în detalii, animale dispărute de milioane de ani. Pe alte pietre se văd oamenii vânând acești monștri, atacându-i cu săgeți, topoare sau cuțite. Nu există nicio îndoială, instrumentele posedă lame de metal.

Pe alte pietre, desenele părând să aibă aceeași vechime, sunt reproduse specii de animale a căror apariție, după datele științei oficiale, ar fi fost mult mai târzie. Dar lucrurile sunt și mai stranii. Se văd oameni examinând obiecte cu lupa, alții privind cerul cu o lunetă, iar pe cer se vede o stea de primă mărime și o cometă. Două mari pietre negre de 100 kg par să reprezinte un imens ocean înconjurat de munți înalți. Sunt figurate 4 continente, având înscrise pe ele desene de oameni, de animale și de munți. Ele n-au forma continentelor actuale.

Alte pietre revelează existența unei umanități la fel sau chiar mai avansată decât a noastră în medicină și chirurgie: scene de transfuzie de sânge, operații cezariene, grefe de cord, de rinichi și chiar un transplant de creier. Se vede, spre exemplu, tehnica utilizată pentru a stăpâni fenomenul de respingere după grefare – pacientului adormit i se transfuzează sânge de la o femeie însărcinată. Simplu și genial, sângele de femeie însărcinată, conține, fără îndoială, un principiu activ sau un hormon antirespingere.

Părerea celor care au examinat pietrele este că ele sunt autentice. Cum se explică prezența lor în acel loc pierdut din Anzi și mai ales scenele de necrezut gravate pe ele? Câteva ipoteze au fost avansate:

1. Pietrele ar avea o vechime de milioane de ani după unii. Aşadar, n-ar mai trebui să fie respinsă ideea că Homo sapiens ar fi apărut pe Pământ în urmă cu câteva milioane de ani. Dar conservarea pietrelor cum a fost posibilă? După opinia unui specialist, ele n-ar putea avea mai mult de 50.000 de ani. Dacă ar fi fost mai vechi, suprafața lor s-ar fi deteriorat.

2. O civilizație veche, putând avea între 10.000 și 50.000 de ani vechime, ar fi gravat aceste pietre. Ipoteza din urmă pare cea mai acceptabilă, dar și ea pune în discuție concepțiile clasice asupra trecutului omului. Acceptarea ei ar semnifica:
– Fie istoricii s-au înșelat și că ar fi existat animale preistorice în America Latină într-un trecut recent, fie că oamenii acestei civilizații păstraseră memoria strămoșilor lor dintr-un trecut îndepărtat;
– Cu mai bine de 10.000 de ani în urmă, oamenii de la Ica stăpâneau efectiv tehnicile transplantelor de organe reprezentate pe pietrele lor și ei aveau lupe, telescoape și instrumente cu lame de oțel. Ne-am afla în fața unei civilizații superioare, deținătoare ale unei înalte științe și care a vrut să transmită posterității memoria cunoștințelor sale pentru că se simțea amenințată de un cataclism.

Câteva pietre conțin o enigmă și mai formidabilă. Ele nu numai că povestesc originea omului, mult înainte de epoca dinozaurilor, dar expun evenimente care s-au întâmplat cu multe mii de ani după data la care au fost gravate. Asta semnifică prezența pe aceste pietre a unor previziuni istorice. În legătură cu pietrele profetice, s-a emis părerea sau că gravorii din Ica ar fi fost niște clarvăzători, sau că ei au lucrat sub conducerea unor inițiatori veniți din altă parte, adică din Cosmos.

Aşadar, ar fi posibil ca omul să fi apărut pe Pământ cu zeci de milioane de ani în urmă, iar inițiatorii primilor oameni sunt veniți probabil de pe alte planete.

Interesant e faptul că locul unde au fost descoperite aceste pietre se situează la numai 150 de km de pistele de zbor de la Nazca. Pe aceste înalte platouri din Peru, zeci de mii de trasee misterioase străbat în lung și-n lat zona, cu o densitate de necrezut, pe o distanță de 100 km. Aceste trasee există de asemenea în Chile și aviatorii le pot vedea. Ele reprezintă personaje, flori și animale, dar și figuri geometrice enigmatice. Or, aceste zeci de mii de trasee nu puteau fi văzute decât din cer. De unde ipoteza fantastică la prima vedere că ele ar fi fost desenate de popoare care așteptau întoarcerea vizitatorilor veniți din cer.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.