Reacţia bogaţilor la epidemia de „ciumă neagră” din Europa de acum aproape 700 de ani este aproape la fel şi în zilele noastre, la pandemia de coronavirus
Coronavirusul poate infecta pe oricine, dar analizele recente au arătat că starea socio-economică poate juca şi ea un rol important, accesul la asistență medicală și mobilitate lărgind decalajul în infecții și rata mortalității între bogați și săraci. Cei mai bogaţi pot lucra de la distanță și se refugiază în stațiuni sau în locuințe secundare, în timp ce săracii din oraș stau în apartamente mici și sunt obligaţi să se ducă la muncă sau să stea în şomaj acasă.
Dar, acelaşi lucru se întâmpla şi în secolul al XIV-lea în Europa. În urma epidemiei de „ciumă neagră” din Italia anului 1348, scriitorul italian Giovanni Boccaccio a scris o colecție de 100 de povestiri intitulate „Decameronul”. Aceste povești, deși fictive, ne oferă o viziune a vieţii medievale din timpul „ciumei negre” și cum unele dintre aceleași fisuri existau şi atunci între bogați și săraci. Istoricii văd „Decameronul” ca o sursă neprețuită de informații despre viața de zi cu zi din Italia secolului al XIV-lea.
„Decameronul” începe cu o descriere îngrozitoare a „morţii negre”, care a fost atât de virulentă încât o persoană care a contractat boala putea muri în 4-7 zile. Între 1347 și 1351, ciuma a ucis între 40% și 50% din populația Europei.
În această povestire, Boccaccio îi descrie pe cei bogați care se retrăgeau în casele lor, acolo unde se bucurau de vinuri, muzică și alte divertismente. Cei mai înstăriți – pe care Boccaccio îi descrie drept „nemiloși” – și-au părăsit casele din oraşe, retrăgându-se spre moșii confortabile din mediul rural, „de parcă ciuma era menită să rănească doar pe cei rămași în interiorul zidurilor orașului”.
Între timp, clasa de mijloc sau săracii, forțați să rămână în case, au prins ciuma aproape imediat, marea majoritate murind. Mulți, incapabili să părăsească Florența și convinși de moartea lor iminentă, au decis să bea și să-și petreacă zilele finale în „leacul lui Bachus”, în timp ce în zonele rurale, muncitorii au murit „ca niște fiare brute, mai degrabă, decât ca nişte ființe umane; noaptea și ziua, niciun medic nu îi mai frecventau”.
DECLINARE DE RESPONSABILITATE: Conținutul prezentat în unele din articolele noastre este destinat exclusiv divertismentului sau informării. Ele explorează teorii speculative din domeniul ufologiei și cercetării paranormale. Deși ne putem baza pe fapte istorice, ipoteze publicate, zvonuri sau chiar ficțiune, cititorii nu ar trebui să interpreteze nicio parte a conținutului ca informație factuală sau definitivă, unele idei rămânând nedemonstrate de știința tradițională. Vă rugăm să le citiţi cu responsabilitate. Site-ul nu își asumă nicio responsabilitate pentru eventualele pierderi sau prejudicii rezultate din utilizarea informațiilor sau din deciziile luate de cititori în baza articolelor publicate.
Coronavirusul poate infecta pe oricine, dar analizele recente au arătat că starea socio-economică poate juca şi ea un rol important, accesul la asistență medicală și mobilitate lărgind decalajul în infecții și rata mortalității între bogați și săraci. Cei mai bogaţi pot lucra de la distanță și se refugiază în stațiuni sau în locuințe secundare, în timp ce săracii din oraș stau în apartamente mici și sunt obligaţi să se ducă la muncă sau să stea în şomaj acasă.
