Într-un articol foarte recent (Secretul Marii Piramide din Egipt (partea 1): ea nu a fost ridicată de faraonul Khufu în anul 2.500 î.Hr., aşa cum istoria oficială ne învaţă), vorbeam despre faptul că Marea Piramidă de la Giza (Egipt) nu are doar 4.500 de ani, aşa cum istoria ne învaţă, singurele dovezi fiind “cartușul lui Khufu” de pe pereţii camerei piramidei, descoperit în 1837 de către exploratorul britanic Richard Howard Vyse, care ar fi putut să falsifice probele.
Enigma Sfinxului egiptean
Dar, dacă nu faraonul Khufu a construit Marea Piramidă în jurul anului 2500 î.Hr., atunci cine a făcut-o şi cât de veche este, de fapt, această piramidă? Să ne referim puţin la Sfinx, alt monument străvechi, aflat în apropierea Marii Piramide. Când a fost sculptat acest Sfinx?
Pentru a înțelege mai multe despre Sfinx, trebuie să ne uităm la „Registrul Stela”, descoperit de arheologi în 1858, care detaliază mai multe lucruri, dar cel mai important, prezintă o listă de 22 statui divine deținute de Templul lui Isis, spunând că templul exista încă înainte de vremea lui Khufu (circa 2580 î.Hr.). Credibilitatea „Registrului Stela” este privită de istorici și egipteni cu mare precauție. Deci, dacă Sfinxul a existat înainte de vremea lui Khufu, cine l-a construit?
Marea Piramidă construită înainte de „Marele Potop”?
Să ne întoarcem însă la Marea Piramidă… Potrivit unui scriitor arab, numit Ibrahim al-Maqrizi, Marea Piramidă nu a fost construită de faraonul Khufu, ci a fost ridicată cu mult înainte de „Marele Potop” (sau „Potopul lui Noe”) de către un rege cu numele de Surid Ibn Salhouk, sau Surid pe scurt.
Interesant, istoricul roman din secolul al patrulea, Ammianus Marcellinus, a scris că cei din vechime au gravat mai multe inscripţii pe pereții anumitor galerii subterane, construite în interiorul anumitor piramide, ele având rolul de a păstra înțelepciunea antică înainte de a fi pierdută în Potop.
Hermes sau regele Surid a fost constructorul piramidelor egiptene?
Savanții arabi din vechime au atribuit întotdeauna piramidele și templele egiptene unei epoci antediluviene (adică înainte de Marele Potop), scrie Alan F. Alford în cartea sa „Piramida secretelor – Arhitectura Marii Piramide, reconsiderată în lumina mitologiei creatoare”. În plus, autorul notează că o tradiție populară, care se bazează pe literatura coptă și hermetică, afirmă că creatorul piramidelor și templelor egiptene a fost „primul Hermes” sau „Hermes din Hermes”, cunoscut sub numele de Hermes Trismegistus, un profet și om înțelept.
O a doua tradiție populară, bazată pe vechile tradiții arabe, susține că acest constructor al piramidelor a fost un rege antediluvian, numit de Surid Ibn Salhouk. În secolul al XIII-lea, scrie Alfard, a fost sugerat de un scriitor că piramidele au fost construite de o rasă pre-adamită – locuitori ai unui Pământ anterior.
Regele Surid este cel care, după ce a aflat într-un vis despre Potopul care avea să vină, a ridicat piramidele pentru a proteja cărțile și artefactele lumii antediluviene. Printre cei care au susţinut această variantă se numără astronomul Abumasar Balkhi, istoricii Abd al-Hokm, Al-Masudi și Ibrahim al-Maqrizi, toţi sugerând că Surid era Hermes sau patriarhul Enoh din Biblie.
Staniland Wake scrie în „Originea și semnificația Marii Piramide” că Masoudi, care a murit în anul 967 d.Hr., relatează tradiția coptă, care spune că „Surid Ben Shaluk Ben Sermuni Ben Termidun Ben Tedresan Ben Sal, unul dintre regii din Egipt, înainte de Potop, a construit cele două mari piramide (…) motivul construirii piramidelor a fost un vis profetic pe care Surid l-a avut cu 300 de ani înainte de Potop”. A nu se uita că, înainte de Potop, toate tradiţiile lumii (inclusiv Biblia) vorbesc despre oameni care trăiau sute sau chiar mii de ani.
Masoudi mai spune că, în conformitate cu un text copt, următorul pasaj a fost înscris deasupra piramidelor: „Eu, Surid, regele, am construit aceste piramide și le-am terminat în șaizeci și unu de ani”.
Dacă Surid este acelaşi cu Enoh… acesta din urmă se ştie că a fost al şaptea patriarh, conform Bibliei, fiind străbunicul lui Noe. Conform „Cărţii lui Enoh”, patriarhul biblic Enoh, a fost cel care a fost dus în Ceruri pentru a asista și a juca un rol-cheie într-un conflict ceresc important. Astfel, Enoh a devenit principalul intermediar între cele două părți ale conflictului dintre “îngerii căzuți” și “îngerii drepți” (citiţi mai multe în cadrul acestui articol: “Cartea lui Enoh”: povestea biblică a luptei dintre două specii extraterestre puternice?). Conform Bibliei, Enoh a trăit pe Pământ 365 de ani apoi nu a murit, ci a fost luat de către Dumnezeu.
Poate că ar fi timpul să se reconsidere istoria Marii Piramide…