Oamenii trăiau 1.000 de ani înainte de Marele Potop – susţin texte străvechi. De ce Dumnezeu ne-a scurtat viaţa la 100 de ani?
Oamenii pot trăi maxim 100 – 120 de ani, aceasta fiind limita extremă a vieţii. Însă, potrivit Bibliei, a existat un om pe nume Matusalem, care a trăit 969 de ani. El este descris ca fiul lui Enoh, tatăl lui Lameh și bunicul lui Noe în Cartea Genezei. Povestea lui biblică este semnificativă, deoarece face parte din genealogia care-l leagă pe Adam de Noe.
Conform celor mai multe interpretări ale Bibliei, Matusalem avea aproximativ 200 de ani când fiul său, Lameh, s-a născut și a murit cândva după Potopul lui Noe. Matusalem a devenit parte a culturii populare datorită vârstei sale înaintate, iar numele său este folosit în mod obișnuit atunci când se face aluzie la vârsta înaintată a persoanelor sau a lucrurilor. Nu numai că această figură biblică este remarcabilă datorită duratei sale de viață, dar este, de asemenea, semnificativă pentru o varietate de alte motive. Matusalem a fost al șaptelea patriarh antediluvian, conform Genezei.
„21. Enoh a trăit o sută şaizeci şi cinci de ani, şi atunci i s-a născut Matusalem. 22. Şi a umblat Enoh înaintea lui Dumnezeu, după naşterea lui Matusalem, două sute de ani şi i s-au născut fii şi fiice. 23. Iar de toate, zilele lui Enoh au fost trei sute şaizeci şi cinci de ani. 24. Şi a plăcut Enoh lui Dumnezeu şi apoi nu s-a mai aflat, pentru că l-a mutat Dumnezeu. 25. Matusalem a trăit o sută optzeci şi şapte de ani şi atunci i s-a născut Lameh. 26. După naşterea lui Lameh, Matusalem a mai trăit şapte sute optzeci şi doi de ani şi i s-au născut fii şi fiice. 27. Iar de toate, zilele lui Matusalem, pe care le-a trăit, au fost nouă sute şaizeci şi nouă de ani şi apoi a murit.”
(5 Geneza: 21-27)
În Geneză, Matusalem este numit fiul lui Enoh și tatăl lui Lameh, care la rândul său a fost tatăl lui Noe, pe care l-a născut la vârsta de 187 de ani. Conform Vechiului Testament, se spune că Matusalem a pierit în anul Marelui Potop. Masoretica, Septuaginta și Tora samariteană sunt trei tradiții manuscrise care oferă cronologii diferite.
Matusalem avea 187 de ani când s-a născut fiul său, conform Masoreticului; la vârsta de 969 de ani, a pierit în anul Potopului. Matusalem avea 187 de ani când fiul său s-a născut și a murit la 969 de ani, cu 6 ani înainte de Marele Potop, conform Septuagintei, denumită și Vechiul Testament grecesc, cea mai veche traducere greacă existentă a Vechiului Testament din originalul ebraic. Matusalem avea 67 de ani când s-a născut fiul său şi a murit la vârsta de 720 de ani – conform Torei samaritenilor, o copie a primelor cinci cărți ale Bibliei ebraice, care a fost scrisă în alfabetul samaritean.
Unii autori cred că oamenii trăiau aproximativ 1.000 de ani înainte ca Dumnezeu să le scurteze durata de viață în urma potopului (Geneza 6:3): „Duhul Meu nu se va lupta cu omul pentru totdeauna, pentru că și el este trup; dar zilele lui vor fi o sută douăzeci de ani”.
A fost într-adevăr un act al lui Dumnezeu ca durata de viață a oamenilor să fie scurtată? Este posibil să existe o altă explicație, ca de exemplu cea care susține că ființe nepământene să fi trăit pe planeta noastră în zilele lui Matusalem?
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Oamenii pot trăi maxim 100 – 120 de ani, aceasta fiind limita extremă a vieţii. Însă, potrivit Bibliei, a existat un om pe nume Matusalem, care a trăit 969 de ani. El este descris ca fiul lui Enoh, tatăl lui Lameh și bunicul lui Noe în Cartea Genezei. Povestea lui biblică este semnificativă, deoarece face parte din genealogia care-l leagă pe Adam de Noe.
