Orgoni Crystal

 
Orgoni Crystal

 

Luni de zile, ţipete groaznice i-au terorizat pe locuitorii cartierului Giuleşti (Bucureşti), lângă cimitirul Calvin! Ce „spectru” era de vină?

  •  
  •  
  •  
  •  

blankDintr-un număr al revistei „Realitatea ilustrată” din anul 1939, putem citi un articol interesant despre o „fantomă” dintr-un vechi cimitir din Bucureşti. Iată un rezumat al acestei povestiri:

* Cimitirul calvin din București este situat în cartierul Giulești.

* Unul dintre gropari, Alexandru, un ins cu dinţi de platină, cu mustaţa blondă şi cu un trecut agitat povestea următoarele: prin 1912, între gardurile înalte ale cimitirului, a avut loc o întâmplare terifiantă: în anotimpurile când furtunile şi ploile sunt prevestite şi însoţite de tunete, în nopţile sfâşiate de fulgere, se auzeau din cimitir ţipete lungi, de om înjunghiat. Ţipetele se auzeau clare, sfâşietoare în tot cartierul, şi numai în nopţile furtunoase.

* În cele din urmă, locuitorii zdruncinaţi de spaimă, anunţară poliţia – era luna iulie. Un comisar şi câţiva sergenţi fură trimişi să culeagă informaţii şi să facă cercetări. Poliţiştii făcură de gardă în împrejurul cimitirului şi chiar în cimitir, câteva nopţi la rând. Însă, urma o perioadă de secetă, în care ploile încetară, la fel şi tunetele, fulgerele şi ţipetele. Poliţiştii nu au putut auzi nimic suspect.

* Urma o perioadă de linişte, până la mijlocul lunii august, când se petrecu ceva neaşteptat. Trecătorii care îşi scurtau drumurile prin cimitir au văzut furişându-se într-un cavou o făptură albă, fricoasă, un fel de arătare luminoasă. Ea nu ţipa, nu vorbea, nu făcea nimic. Doar fugea dinspre poartă până în cavou.

* Un bărbat mai voinic şi mai cu sânge rece, încercă într-o noapte să-i taie drumul făpturii ciudate. Primi o lovitură năpraznică în creştet, care-l doborî peste un mormânt, unde zăcu toată noaptea. Găsit spre dimineaţă de gropari, povestea că arătarea avea pieptul păros şi că mirosea a vin.

* Fu anunţată din nou poliţia, care se găsea de data asta în faţa unei dovezi palpabile, asupra căreia nu se putea îndoi. Din nou, poliţiştii făcură de gardă.

* Pe 22 august, poliţiştii identificară şi cavoul unde intra acea arătare. Era al lui Selomon Janosz, un ungur bogat, care fusese îngropat de vreo câţiva ani, mort aproape de bătrâneţe de o boală de inimă.

* Pe 23 august, la miezul nopţii, poliţia era în faţa cavoului. Vedenia de abia intrase în el de câteva minute, ţipând speriată. Poliţiştii, cu revolverele încărcate, o somară să iasă afară. Nu se mai simţea nimic. Ascultau şi ecoul cuvintelor lor, printre frunze. Repetară somaţia, izbind de mai multe ori în uşa cavoului cu patul armelor. Se auzi un glas din adâncime: „Ies… dar să nu vă speriaţi!”

* O făptură albă, înaltă, se ridică încet, gemând, în întunericul cavoului. Era un tânăr beat – fiul lui Selomon Ianosz, mortul din cavou. Risipind tot ce-i lăsase tatăl său, plin de datorii, în cele din urmă nemaiavând unde să se adăpostească, se refugiase în cavoul bătrânului, unde dormea de vreo câteva luni. El ţipa în nopţile ploioase, bubuite de tunete şi sfâşiate de fulgere. Beat. Şi de frică…


  •  
  •  
  •  
  •  
Orgoni Crystal

 

Lasă un comentariu