În acest articol, vom vorbi despre omorârea prim-ministrului Armand Călinescu în 1939. Povestea nu e atât de complicată, dar dramatică. La sfârşitul lui martie 1938, a izbucnit o polemică între istoricul Nicolae Iorga şi Corneliu Zelea Codreanu, conducătorul Mişcării Legionare. După ce Iorga a sesizat autorităţile, liderul legionarilor a fost condamnat la 6 luni de închisoare pentru calomnie.
Însă, în acest timp, autorităţile Ministerului de Interne au efectuat mai multe verificări în „cuiburile” legionare, iar lui Codreanu i s-au mai găsit şi alte capete de acuzare, ca, de exemplu, „uneltire contra ordinii sociale”, motiv pentru care a mai fost condamnat la 10 ani de muncă silnică. Rechizitoriul a fost întocmit de Armand Călinescu, ministru de Interne la acel moment.
Adevărul este că legionarii deveniseră extrem de incomozi pentru regele Carol al II-lea, iar autorităţile au găsit diverse motive pentru a-i trimite la închisoare pe liderii acesteia. De aceea, în noaptea de 29/30 noiembrie 1938, Corneliu Zelea Codreanu, împreună cu alţi lideri legionari, au fost asasinaţi în timp ce erau transportaţi de la închisoarea din Râmnicu Sărat spre cea de la Jilava.
Acest lucru a atras mânia legionarilor, care în perioada următoare au trecut la represalii. Armand Călinescu şi Nicolae Iorga erau consideraţi vinovaţi de legionari pentru asasinarea conducătorului lor.
Între timp, după moartea premierului României, patriarhul Miron Cristea, pe 6 martie 1939, Armand Călinescu este desemnat noul prim-ministru al României. Pe 21 septembrie 1939, orele 14, Armand Călinescu se deplasa spre casă, într-un automobil Cadillac, neblindat, în care se mai aflau şoferul şi o gardă de corp.
Pe drum, maşina a fost blocată de un alt automobil, din care au coborât mai mulţi oameni înarmaţi. A urmat un schimb de focuri în care au fost ucişi şoferul şi primul ministru, în timp ce agentul de pază a fost rănit grav. Armand Călinescu, aflat pe bancheta din spate, a fost răpus de 20 de gloanţe.
Ce s-a întâmplat în continuare, depăşeşte orice scenariu de film poliţist. Asasinii (conduşi de Miti Dumitrescu) s-au deplasat în str. General Berthelot, sediul Radiodifuziunii Române. Paul Ştiubei, care lucra ca inginer-şef la Radio în acele timpuri, povesteşte evenimentul în cartea lui Șerban Milcoveanu, „Corneliu Z. Codreanu altceva decât Horia Sima”, vol.II, Editura Crater, București, 1996, pag. 145:
„Miti Dumitrescu a intrat în localul Radiodifuziunii, trăgând în tavan mai multe focuri de revolver. Aceasta pentru a intimida și paraliza presupusa gardă militară de pază. Spre stupefacția istoriei, această instituție a Radiodifuziunii nu avea pază militară și avea numai doi portari, salariați proprii, care controlau intrarea.
Miti Dumitrescu s-a dus direct în sala de înregistrare și difuziune unde cânta orchestra Radio. Miti Dumitrescu a luat microfonul din fața orchestrei și a pronunțat următorul mesaj: „Astăzi, 21 septembrie 1939, ora 14:30, primul-ministru Armand Călinescu a fost executat de o echipă legionară de sacrificiu, care a făcut justiție pentru asasinarea lui Corneliu Z. Codreanu la 30 noiembrie 1938”.
Salariații Radiodifuziunii au întrerupt difuzarea la jumătatea mesajului și astfel publicul ascultător n-a recepționat justificarea atentatului. După aceea, echipa Miti Dumitrescu a depus pe podea revolverele și a ridicat spre tavan ambele mâini. Aceasta cu semnificație de predare către autoritățile de stat. Până să vină poliția spre a-i aresta, directorul general al Radiodifuziunii s-a repezit asupra lui Miti Dumitrescu și i-a tras două palme. Miti Dumitrescu nu a ripostat și a rămas mai departe imobil cu mâinile ridicate spre tavan. Poliția a venit în frunte cu generalul Gavrilă Marinescu și i-a luat pe legionari”.
Lui Miti Dumitrescu i s-au rupt ambele brațe, iar limba i-a fost scoasă din gură cu un cârlig. Fiecare dintre cei nouă membri ai echipei de sacrificiu, după ce a fost torturat timp de 8 ore într-un mod înfiorător, a fost legat și împușcat fără judecată. Apoi, tot Poliția, le-a depus cadavrele chiar la locul atentatului, strada Știrbei Vodă la întretăierea cu bulevardul Ardealului.
La fața locului au venit membrii guvernului și alte somități ale clasei conducătoare. Ministrul Educației Naționale, profesorul Petre Andrei, scuipă cadavrele în chip de ură și pedeapsă post mortem. Nu se știe ce s-a întâmplat apoi cu cadavrele. După toate probabilitățile, au fost incinerate la Crematoriul Cenușa și ce a rezultat a fost azvârlit la gunoi.
Drept represalii din partea autorităţilor, în noaptea de 21-22 septembrie 1939, noul guvern constituit sub președinția generalului Argeșanu, având pe generalul Gavrilă Marinescu ca Ministru de Interne, a ordonat uciderea tuturor fruntașilor legionari din lagăre și închisori, precum și a câte 3-5 legionari din fiecare județ.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
România are, din păcate, o istorie sângeroasă de asasinate politice, printre care s-au numărat şi crimele împotriva a 3 prim-miniştri: Barbu Catargiu, I.G. Duca şi Armand Călinescu. Dacă asasinatul lui Barbu Catargiu a fost învăluit în mister (vedeţi articolul Cea mai misterioasă crimă politică din istoria României: asasinatul prim-ministrului Barbu Catargiu. L-a omorât prefectul poliţiei!?), celelalte două asasinate sunt mai clare: I.G. Duca şi Armand Călinescu au fost omorâţi de legionari.
