O istorie alternativă a Pământului: în trecut, înainte de venirea Lunii în apropierea noastră, oamenii erau giganţi şi nemuritori, trăind în „Raiul biblic”

5 vizualizari

Cercetătorul Marcel Boscher propune o teorie foarte interesantă privind vechea istorie a Pământului şi a omenirii. Astfel, omul originar, trăind într-un mediu perfect echilibrat, era un fel de zeu ale cărui celule se regenerau singure în totalitate. Nu cunoştea nici suferinţa, nici moartea şi era înzestrat cu perceperea tuturor lucrurilor – cunoaşterea – prin capacităţi psihice dezvoltate care îi permiteau să se lipsească de progresul tehnic. Statura lui era de aproape trei metri, iar gigantismul constituia ceva comun regnului vegetal şi animal.

Se pare că atunci ne aflam în perioada Raiului biblic. Iar decăderea, păcatul originar, nu au fost provocate de Eva, conform Bibliei, ci de Lună. Se pare că satelitul natural al Pământului n-a fost întotdeauna în această poziţie, ci mult mai departe de Terra, umblând liber prin sistemul nostru solar.

Odată cu captarea Lunii de către Pământ, pe Terra a început un dezastru. Echilibrul magnetic s-a rupt, atmosfera terestră a devenit mai puţin bogată în oxigen, ca urmare a diminuării presiunii atmosferice, iar gravitaţia a crescut în proporţii considerabile. Parcă ţintuiţi la pământ, oamenii şi-au pierdut repede capacităţile şi insensibilizarea reţelei nervoase (circuit magnetic) a corpului lor. Ei au început să cunoască durerea şi moartea.

Deoarece Luna se plasa pe orbite din ce în ce mai apropiate, Pământul a început să cunoască valurile seismice, erupţiile vulcanice, apoi o mare catastrofă determinată de răsturnarea polilor, ceea ce a avut ca rezultat imprimarea unei viteze de gravitaţie mai mare şi creşterea forţelor de atracţie.

Globul nostru a suferit o transformare profundă. Continente erau înghiţite de ape, iar altele ieşeau la suprafaţă din oceane. Ecuatorul, care trecea pe timpuri prin Siberia, s-a fixat sub Asia. Ulterior, Pământul s-a apropiat de Soare, încălzindu-şi atmosfera, stabilizându-se treptat pe poziţia actuală, recăpătându-şi atât potenţialul magnetic, cât şi conţinutul în oxigen.