Marele mister biblic al Creaţiei: cum a fost creată lumea şi adevărata origine a lui Lucifer (partea 2)

Aşa cum spuneam şi în prima parte a articolului (https://www.lovendal.ro/wp52/marele-mister-biblic-al-creatiei-cum-a-fost-creata-lumea-si-adevarata-origine-a-lui-lucifer-partea-1/) se pare că lumea a fost creată demult, iar Geneza din Biblie se referă doar la o reînviere a lumii existente anterior, dar care era una moartă. Responsabil pentru această situaţie este marele înger Lucifer sau Satana, care, deşi a fost făcut drept „rege al Universului” de către Dumnezeu, s-a revoltat împotriva acestuia şi astfel lumea a evoluat încet către pieire. Drept urmare, în lume a apărut şi păcatul şi moartea, cele două existând înaintea naşterii primului om, Adam.

În momentul în care lumea străveche era rece, întunecată şi lipsită de viaţă (Geneza 1:2), Dumnezeu intervine şi trasează o limită clară în Cosmos între lumina spirituală şi cea fizică şi întuneric. La începutul regenerării muncii Sale, Dumnezeu creează o limită fixă şi de netrecut între Tronul Său Sfânt, aflat în Ceruri, şi Universul material corupt, aflat dedesubt: „Şi a zis Dumnezeu: „Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de ape!” Şi a fost aşa.” (Geneza 1:6)

Tronul lui Dumnezeu şi Universul fizic despărţite de „apele de deasupra tăriei”

Într-un articol recent despre cel de-al treilea cer din Biblie (https://www.lovendal.ro/wp52/enigma-celui-de-al-treilea-cer-din-biblie-paradisul-sau-tronul-lui-dumnezeu/), explicam, conform Bibliei, structura întregului Cosmos planificat de Dumnezeu:
– planul 1: Pământul şi atmosfera Pământului (primul cer);
– planul 2: vidul spaţiului extraterestru (cel de-al doilea cer);
– planul 3: Tronul lui Dumnezeu (cel de-al treilea cer).

„Tăria” din Biblie reprezinte întreg Universul fizic; apele de deasupra tăriei despart acest Univers de Tronul lui Dumnezeu (vezi imaginea de mai jos):

Faptul că există două planuri diferite (Universul fizic şi Tronul lui Dumnezeu), aflăm şi din Noul Testament:

„Şi El le zicea: Voi sunteţi din cele de jos; Eu sunt din cele de sus. Voi sunteţi din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta” (Ioan 8:23), adică Iisus Hristos, care este Dumnezeu, le spune oamenilor că El e din altă lume.

Iisus Hristos a spart bariera dintre materie şi spirit

Limita de netrecut dintre Tărie şi Templul lui Dumnezeu a fost deschisă prin moartea şi învierea lui Iisus Hristos, eveniment ce semnifică faptul că bariera dintre om şi Dumnezeu a fost spartă. Cu alte cuvinte, nimeni din lumea profană nu s-a putut ridica până la cel de-al treilea cer, până când Iisus Hristos nu a creat o breşă în „zidul” ce desparte materialul de spiritual.

Dumnezeu a umplut Pământ cu vegetaţie, animale şi oameni

Reîntorcându-ne la Geneză, Dumnezeu, având demarcată linia între profan şi Tronul Sfânt, a început să reînnoiască faţa vechii planete Pământ, prin:

– crearea vegetaţiei (în cea de a treia zi a Genezei 1:11-12: „Apoi a zis Dumnezeu: „Să dea pământul din sine verdeaţă: iarbă, cu sămânţă într-însa, după felul şi asemănarea ei, şi pomi roditori, care să dea rod cu sămânţă în sine, după fel, pe pământ!” Şi a fost aşa. 12. Pământul a dat din sine verdeaţă: iarbă, care face sămânţă, după felul şi după asemănarea ei, şi pomi roditori, cu sămânţă, după fel, pe pământ. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.”)

– regenerarea Cosmosului (în ziua a patra a Genezei 1:14-16: „14. Şi a zis Dumnezeu: „Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii, 15. Şi să slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pământul. Şi a fost aşa. 16. A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei şi luminătorul cel mai mic pentru cârmuirea nopţii, şi stelele.”)

– umplerea Pământului cu creaturi (în zilele 5 şi 6 ale Genezei 1:20-25: „20. Apoi a zis Dumnezeu: „Să mişune apele de vietăţi, fiinţe cu viaţă în ele şi păsări să zboare pe pământ, pe întinsul tăriei cerului!” Şi a fost aşa. 21. A făcut Dumnezeu animalele cele mari din ape şi toate fiinţele vii, care mişună în ape, unde ele se prăsesc după felul lor, şi toate păsările înaripate după felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. 22. Şi le-a binecuvântat Dumnezeu şi a zis: „Prăsiţi-vă şi vă înmulţiţi şi umpleţi apele mărilor şi păsările să se înmulţească pe pământ! 23. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a cincea. 24. Apoi a zis Dumnezeu: „Să scoată pământul fiinţe vii, după felul lor: animale, târâtoare şi fiare sălbatice după felul lor”. Şi a fost aşa. 25. A făcut Dumnezeu fiarele sălbatice după felul lor, şi animalele domestice după felul lor, şi toate târâtoarele pământului după felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.”), forme de viaţă ce au existat mai înainte pe Pământ.

Iar în ziua a 6-a, Dumnezeu l-a creat pe Adam, primul om („26. Şi a zis Dumnezeu: „Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!” 27. Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.” Geneza 1:26-27), ca următorul ales ca rege al Împărăţiei Cerurilor, după Lucifer.

Lucifer s-a încarnat în şarpe pentru a o seduce pe Eva

Dar ce făcea Lucifer în acele zile ale creaţiei? El, împreună cu acei „fii ale lui Dumnezeu” („Fiii lui Dumnezeu, văzând că fiicele oamenilor sunt frumoase, şi-au ales dintre ele soţii, care pe cine a voit” – Geneza 6:2) care l-au urmat în vechea rebeliune, supravieţuiau, dar nu puteau influenţa decât indirect noua lume pe care Dumnezeu a creat-o pe vechea planetă, şi asupra căreia şi-a pierdut temporar puterea morţii. Pentru ca Satana să poată comunica cu Eva, el a trebuit să se încarneze în şarpe în Grădina Edenului, pentru a o seduce. Dacă Lucifer n-ar fi existat înainte de creaţia biblică, de unde ar fi apărut acest şarpe, cel de la care porneşte tot păcatul originar al omenirii?

Moartea şi păcatul existau înainte de facerea lui Adam

Dar moartea era prezentă, de asemenea, şi în noua lume, reprezentând una din rămăşiţele vechii lumi, ajunsă la decădere datorită lui Satan. Iar acest lucru ne este demonstrat prin faptul că Adam şi Eva, primii oameni, lipsiţi de păcate, nu erau fiinţe imortale. Din moment ce ei au fost creaţi din ţărâna unei lumi perene, ei trebuiau să mănânce din pomul vieţii, pentru a obţine imortalitatea fizică (Geneza 2:9: „Şi a făcut Domnul Dumnezeu să răsară din pământ tot soiul de pomi, plăcuţi la vedere şi cu roade bune de mâncat; iar în mijlocul raiului era pomul vieţii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului.”); altfel, de ce ar mai fi creat Dumnezeu un pom al vieţii în Grădina Edenului? De asemenea, care mai e şi scopul pomului cunoştinţei binelui şi răului, din moment ce înainte de Adam şi Eva n-ar fi existat moarte sau păcat?

Adam făcut din fosile impure

Deşi Adam era o fiinţă creată după imaginea lui Dumnezeu, totuşi corpul său fizic era alcătuit din ţărâna aceluiaşi Pământ, care, în acel moment, conţinea resturile fosilizate ale unui trecut planetar, solul nefiind deloc purificat. Deşi Adam era inocent, fără păcat, el nu era imortal în acel moment. Dacă n-ar fi mâncat din „pomul vieţii”, el ar fi murit, deşi nu avea nicio vină de la bun început. Atunci când Adam şi Eva au deschis ochii, adică au păcătuit (Geneza 3:7: „Atunci li s-au deschis ochii la amândoi”), ei au murit şi spiritual şi fizic, aşa cum ne spune şi Iisus Hristos: „Iisus le-a zis: Dacă aţi fi orbi n-aţi avea păcat. Dar acum ziceţi: Noi vedem. De aceea păcatul rămâne asupra voastră.” (Ioan 9:41).

Satana recâştigă controlul şi asupra noii lumi create

Prin păcătuirea primilor oameni, Satana recâştigă controlul asupra regatului, iar puterea morţii intră cu forţă în lumea umanităţii şi animală. Întrucât Adam era cel ales în a conduce noua lume, toată creaţia noii lumi a fost supusă din nou morţii, prin nesupunerea sa: „De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit în el.” (Romani 5:12).

Astfel, Lucifer, acum transformat în Satana, recâştigă controlul acestei noi lumi create: „5. Şi suindu-L diavolul pe un munte înalt, I-a arătat într-o clipă toate împărăţiile lumii. 6. Şi I-a zis diavolul: Ţie îţi voi da toată stăpânirea aceasta şi strălucirea lor, căci mi-a fost dată mie şi eu o dau cui voiesc; 7. Deci dacă Tu Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta.” (Luca 4:5-7). Cineva, citind versetele de mai sus, se poate întreba pe bună dreptate: când i-a fost dată lui Satana stăpânirea acestei lumi? În Biblie, care ne prezintă evenimentele de la creaţia lui Adam şi până la Iisus, nu ni se povesteşte de un asemenea eveniment; aşadar, e clar că Satanei i-a fost dată stăpânirea lumii de către Dumnezeu într-o epocă îndepărtată, străveche, de dinaintea creaţiei biblice.

Iisus Hristos, prin sacrificiul Său pe cruce şi prin învierea Sa, va reintra în posesia acestei lumi, aşa cum ne prezintă Apocalipsa lui Ioan. Toţi creştinii ştiu acest lucru, dar puţini înţeleg cum, de ce şi când a început povestea.

P.S. Câteva note finale în legătură cu Lucifer. Cunoscătorii Bibliei au putut observa o asociere între acest „heruvim” ales al lui Dumnezeu cu diverse minerale, pietre preţioase, inclusiv metale, care sunt lucruri fizice. Astfel, citim în Ezechiel 28:13: „Tu te aflai în Eden, în grădina lui Dumnezeu; hainele tale erau împodobite cu tot felul de pietre scumpe: cu rubine, topaze şi diamante, cu crisolit, onix şi iaspis, cu safir, smarald, carbuncul şi aur; toate erau pregătite şi aşezate cu iscusinţă în cuibuleţe şi puse pe tine în ziua în care ai fost făcut.”

Omul este făcut din ţărâna Pământului. Trupul nostru este compus din apă şi din aceleaşi elemente minerale ce să găsesc în aceste pietre (în primul rând carbonul, ca în cazul diamantului). Biblia spune că Satana are puterea de a lucra prin intermediul trupului:

„2. În care aţi umblat mai înainte, potrivit veacului lumii acesteia, potrivit stăpânitorului puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării, 3. Întru care şi noi toţi am petrecut odinioară, în poftele trupului nostru, făcând voile trupului şi ale simţurilor şi, din fire, eram fiii mâniei ca şi ceilalţi.” Efeseni (2:2-3).

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.