Iată cum arătau lemurienii giganţi de 5 metri, umanoizii care ar fi trăit pe continentul scufundat al Lemuriei cu milioane de ani în urmă – conform ocultistei Madame Blavatsky


Într-un articol din 2015 – Giganţii din trecut sunt lemurienii, o rasă avansată ce a locuit pe continentul scufundat al Lemuriei! Aceşti uriaşi au trăit împreună cu dinozaurii şi au fost strămoşii atlanţilor! – spuneam că, potrivit scrierilor oculte ale lui Madame Blavatsky, pe Pământ ar fi existat în urmă cu 34 de milioane de ani, fiinţe umanoide gigantice, de culoare neagră, care trăiau pe un continent mitic, Lemuria. Acest continent ar fi existat într-o mare parte din ceea ce este acum Oceanul Indian, Australia, extinzându-se până în Oceanul Pacific de Sud. Ultimele sale rămășițe sunt reprezentate de continentul australian, insula Noua Guinee și Madagascar. Lemuria s-ar fi scufundat treptat și în cele din urmă ar fi fost distrus de erupţiile vulcanice neîncetate.

Bineînţeles, nici existenţa giganţilor, nici a Lemuriei nu este recunoscută de oamenii de ştiinţă din ziua de azi. Dar, cum arătau mai precis un gigant lemurian cu milioane de ani în urmă? Să-i dăm „cuvântul” din nou lui Madame Blavatsky:

„Statura sa era gigantică, cuprinsă între 3,6 şi aproape 5 metri. Pielea era foarte închisă la culoare, cu o tentă galben-maronie. Maxilarul inferior era alungit, iar faţa era turtită, ochii mici dar pătrunzători, distanţaţi unul de altul, în aşa fel încât îi permiteau să vadă la fel de bine lateral, dar şi înainte, în vreme ce ochiul din spate îi permitea să vadă înapoi, porţiunea aceea de cap neavând păr.

Nu avea frunte, ci doar o bucată de carne acolo unde ar fi trebuit să fie fruntea. Capul se mişca în spate şi în sus într-un mod ciudat. Braţele şi picioarele (în special braţele) erau mai lungi decât ale noastre şi nu puteau fi perfect îndreptate în regiunea coatelor sau genunchilor; mâinile şi labele piciorului erau enorme, iar călcâiele erau alungite în spate.

Întreaga fiinţă era acoperită cu o piele lăsată, asemănătoare celei a rinocerilor, dar mai solzoasă, probabil pielea unui animal pe care acum îl cunoaştem numai din rămăşiţele sale fosile. În jurul capului, care avea părul destul de scurt, era îndoită o altă bucată de piele de care erau ataşate porţiuni mici de piele roşie-deschis, albastră sau de alte culori”.