Mu: Tărâmul fără nume și secretul leagănului umanității

Există povești pe care istoria oficială preferă să le ignore, etichetându-le drept fantezii – dar, atunci când sunt observate mai atent, ele ne obligă să privim hărțile lumii cu alți ochi. Există oare o legătură invizibilă între piramidele egiptene, templele mayașe și deșerturile Mongoliei? Și ce-ar fi dacă „leagănul omenirii” nu ar fi în Africa, ci scufundat în mijlocul Oceanului Pacific, sub forma continentului Mu?

Confirm descrierilor oferite de cercetătorul Churchward, putem reconstitui geografia „Țării fără nume”, adică a continentului Mu. Acesta ar fi fost un continent pătratic situat în Oceanul Pacific; extremitățile sale atingeau puncte geografice pe care le cunoaștem bine astăzi:
– spre nord – lega coastele Americii de Nord cu cele ale Asiei;
– spre sud – baza inferioară a „cadrilaterului” era poziționată spre Antarctica;
– spre est – o parte era orientată spre coastele Americii Latine.
– spre vest – cealaltă parte privea spre coastele Africii de Est (extinzându-se astfel, în mod ideal, peste Oceanul Indian până la Mongolia).

Harta regiunii Mu nu era doar o întindere de pământ, ci un imperiu structurat cu centre specifice de putere:
– Uighur: Descrisă drept cea mai importantă capitală (din cele 7), era situată în zona care corespunde astăzi Mongoliei (în deșertul Gobi). Conform articolului, rămășițele acestei civilizații s-ar găsi sub orașul Khar-Khota.
– Insula Paștelui: Ar reprezenta una dintre puținele petice de pământ rămase la suprafață după submersiune, descrisă drept „insula marilor capete”, încărcată de mistere și mituri.
– Insulele Davis (Davisland): Un arhipelag-fantomă observat în 1686 în largul coastei Americii de Sud, care ar fi fost ultima rămășiță a continentului Mu înainte de scufundarea definitivă.

Colonelul James Churchward, la începutul anilor 1900, a susținut că a descoperit, în documente antice, existența imperiului Mu – un vast imperiu care găzduia aproximativ 64 de milioane de locuitori, condus de suveranul Ra-Mu. Acum aproximativ 12.000 de ani, continentul s-ar fi scufundat din cauza exploziei unor enorme „buzunare de gaz” subterane, un eveniment atât de violent încât a lăsat doar câțiva supraviețuitori împrăștiați pe tot globul.

De ce găsim piramide în trepte aproape identice în Mexic (Teotihuacán), Egipt (Saqqara) și Cambodgia (Angkor Wat)? Pentru susținătorii continentului Mu, răspunsul este simplu: nu sunt invenții independente, ci copii ale unui „manual original” din „patria-mamă” (Mu).

Astăzi, știința contestă existenţa lui Mu. Tectonica plăcilor demonstrează că mișcarea continentelor se face lateral. Un continent întreg nu se poate scufunda „ca o cărămidă” în Pacific fără a lăsa urme evidente pe fundul oceanului (care sunt acum cartografiate cu sonarul). Deşi teoria vorbește despre civilizații avansate în Deşertul Gobi (din Mongolia), acum 18.000 de ani, săpăturile actuale descoperă rămășițe ale unor civilizații nomade mult mai recente. Unde au dispărut marile orașe despre care vorbește Churchward? Şi, în plus, faimoasele tăblițe Naacal (documentele descoperite de Churchwood) nu au fost niciodată expuse într-un muzeu. Mulți critici le consideră o invenție literară a lui Churchward pentru a da autoritate tezelor sale.

În ciuda obiecțiilor, mitul lui Mu nu dispare. De ce? Poate pentru că arheologia oficială încă nu poate explica totul. Situri precum Göbekli Tepe au demonstrat că oamenii erau capabili de opere mărețe mult mai devreme decât credeam. Mu reprezintă nostalgia noastră pentru o epocă de aur, o eră în care omenirea era unită sub o singură cunoaștere. Fie că a existat un continent fizic sau este vorba de un „continent al sufletului”, urmele sale continuă să iasă la iveală din deșerturile și oceanele memoriei noastre.

Suntem cu adevărat descendenții unei civilizații pierdute sau pur și simplu ne pricepem la a inventa mituri pentru a explica inexplicabilul?