Conform a 2 cărţi bine documentate, Continentul Mu din mijlocul Oceanului Pacific s-a scufundat în urmă cu 13.000 de ani, omorând 64 de milioane de oameni


Grădina Edenului ar fi fost într-un continent astăzi scufundat în Oceanul Pacific, afirma colonelul James Churchward în două volume apărute în anii ’30, „Mu, continentul dispărut” şi „Fiii lui Mu”. Istoria biblică a Creaţiei, legenda celor şapte zile de la haos la om n-ar fi venit din Valea Eufratului sau a Nilului, ci din acest continent scufundat, ce se numea „Mu”, care a fost patria omului. Churchward mai spunea că civilizaţia umană n-ar fi început acum 6000 de ani înainte de Hristos – după cum cred unii savanţi – ci a luat naştere în Mu, acum 200.000 de ani şi s-a întins de acolo pe întregul pământ.

Mu s-ar fi scufundat cu 64.000.000 de oameni, în urmă cu vreo 13.000 de ani, distrus de erupţii vulcanice. Civilizaţia acestui continent ar fi înflorit cu mult înainte de apariţia Munţilor Anzi sau Himalaya. Misterioasele canale din jurul lacului Titicaca din Anzi ar fi fost făcute de către coloniştii veniţi din Mu. Incaşii din America de Sud şi mayaşii din America Centrală ar fi fost ultimile licăriri ale acestei străvechi civilizaţii.

Churchward credea că toţi coloniştii plecaţi din Mu au fost probabil strămoşii grecilor şi, poate, ai scandinavilor. Atlantida, legendarul continent-insular, ce se presupune că s-ar fi întins între America şi Europa, ar fi fost colonizată de alţi colonişti din Mu şi a pierit exact în aceleaşi condiţii la câteva sute de ani după scufundarea continentului Mu, în Pacific.

Colonelul Churchward spunea că în 1875, când a fost trimis în India Centrală, pentru a organiza opera de ajutorare in urma foametei ce se abătuse asupra regiunii, a întâlnit un preot foarte învăţat într-o mănăstire. O prietenie strânsă se înfiripă între el şi preot; acesta din urmă i-ar fi arătat colonelului câteva tăbliţe, extrem de vechi, ce zăcuseră, ascunse de mii de ani, în bolţile templului. Erau scrise în Naacal care, după spusele preotului, a fost limba originală a lumii. Preotul l-a iniţiat pe Churchward în tainele acestei limbi şi ambii porniră să descifreze tăbliţele. Acestea ar fi cuprins istoria creaţiei şi desemnau „continentul dispărut al lui Mu” ca leagăn al omenirii.

În 12 ani, Churchward ajunse să stăpânească bine limba Naacal şi dobândi cunoştinţe suficiente asupra civilizaţiei descrisă în tăbliţe, pentru a putea porni în căutarea de noi dovezi. S-a dus mai întâi în Insulele Caroline, situate în Oceanul Pacific şi care, spunea el, ar fi rămăşiţele continentului prăbuşiţ. Acolo a găsit stânci gravate în limba dispărută, pe care susţine că le-a putut descifra.

A luat apoi drumul Tibetului şi al Asiei Centrale şi de acolo, a plecat în Egipt, unde a descoperit, în Muzeul Bulaq, din Cairo, inscripţii vechi, pe care le-a citit cu ajutorul caracterelor „Naacal”. A studiat în urmă de aproape, ruinele şi monumentele preistorice, ale multor altor ţinuturi, sporindu-şi probele.

Continentul Mu, spunea savantul, era o insulă mare, întinzându-se pe 8000 de km de la est spre vest şi pe aproape 5000 de km, de la nord la sud. Canale sau mări înguste o tăiau în
3 porţiuni. La Nord pornea, din punctul unde se află astăzi Hawaii o linie între Insula Răsăriteană şi Fiji, ca hotar sudic. Insula Răsăriteană ale cărei gigantice statui de pe Insula Paştelui, formează unul din cele mai mari mistere ale arheologiei, a făcut deci parte din continentul Mu.

Indigenii de pe Insula Paştelui următoarea legendă: „Acest ţinut a făcut parte odată dintr-un mare continent, străbătut de multe drumuri frumos pavate. Drumurile erau cu măiestrie construite, imitând pânza păianjenului”.

Explicaţia pe care colonelul Churchward o dădea scufundării lui Mu, pe baza îndelungului său studiu oceanografic, era aceea că fundamentul primar de roci, pe care continentul se afla situat, era minat de o serie de cavităţi pline cu un gaz extrem de exploziv. Acest gaz găsi la un moment dat o deschidere vulcanică. Atunci cavernele fură sfărâmate, acoperămintele lor se prăbuşiră şi cu ele se prăbuşi şi continentul pe care-l susţineau. Deşi leagănul omenirii a fost distrus, cu excepţia câtorva fragmente, constituind acum grupuri insulare în Pacificul Sudic, lumea n-a rămas totuşi fără populaţie, pentru că oamenii continentului Mu făcuseră demult numeroase colonii, în diferite puncte ale planetei.

Savantul englez susţinea că în însemnările găsite în manuscrisul „Troana” se poate citi următoarele despre continentul Mu: „În anul 6 Kan, la 11 Muluc, în luna Zac, s-a produs un cutremur de pământ, ce-a ţinut până la 13 Chuen, fără întrerupere. Ţinutul deluros Mu, a fost sacrificat. De două ori scufundat, a dispărut în cursul nopţii, fiind mereu zguduit de focurile adâncimilor. Zece ţări fură sfâşiate şi împrăştiate. Ele se scufundară, împreună cu 64.000.000 locuitori, cu 8060 de ani înainte de scrierea acestei cărţi”.

Manuscriptul „Troana” mai conţine următoarele: „Fugind de mânia fratelui său Aac, Regina Moo (din Yucatan) se îndreptă către Răsărit şi ajunse în cele din urmă la aşezămintele maiaşilor, care se stabiliseră pe malurile Nilului. Acolo întâlni pe Toth, fondatorul, care deveni prietenul şi profesorul ei”.

Herodot, numit „părintele istoriei” spunea: „Egiptenii se făleau că strămoşii lor, în ţările apusene, erau cele dintâi vechi popoare ale pământului”. Diodorus din Sicilia, un istoric grec din secolul I î.Hr., scria: „Chiar egiptenii spuneau că strămoşii lor erau nişte străini, care într-o epocă foarte îndepărtată se stabiliseră pe malurile Nilului, aducând cu ei civilizaţia ţării de origine, arta scrisului şi un limbaj bine şlefuit. Veniseră din direcţia unde apune soarele şi erau cei mai vechi oameni”.


Un comentariu la „Conform a 2 cărţi bine documentate, Continentul Mu din mijlocul Oceanului Pacific s-a scufundat în urmă cu 13.000 de ani, omorând 64 de milioane de oameni”

Lasă un comentariu