Cum un mare matematician englez, prieten cu Newton, şi-a dat seama că o cometă, ce trece pe lângă Terra o dată la 575 de ani, a provocat „potopul lui Noe” din Biblie
În toamna anului 1680, lumea a început să se înspăimânte. Pe cer apăru o cometă foarte strălucitoare, care putea fi observată şi în miezul zilei. Sir Isaac Newton (celebrul fizician englez) a observat şi el cometa, iar calculele sale privind traiectoria cometei au confirmat teoria sa universală a gravitației. Astronomul Edmund Halley a studiat şi el această cometă; ecuațiile lui Newton l-au ajutat să determine orbitele altor 24 de comete și să anticipeze atunci când acestea vor apărea din nou pe cerul nopții.
Cometa 1680 l-a inspirat, de asemenea, şi pe unul dintre cei mai apropiați colegi şi prieteni ai lui Newton: matematicianul William Whiston, ale cărui calcule complicate i-au adus faima în Europa. Cometa, credea el, a trecut foarte aproape de Pământ cu mii de ani în urmă, atât de aproape încât cometa ar fi adus o mulţime de apă pe Terra, din coada ei, și a exercitat suficientă forță gravitațională pentru a trage în sus oceanele de sub crusta planetei noastre. Pe scurt, Whiston a concluzionat că aceeaşi cometă din 1680 a fost cea care a declanşat cel mai mare potop din istoria omenirii: potopul biblic al lui Noe.
Calculele efectuate de către Edmund Halley au sugerat faptul că acea cometă din 1680 revine aproape de Pământ o dată la fiecare 575 de ani. Efectuând calculele, Whiston a remarcat faptul că o astfel de întâlnire cosmică a mai avut loc în anul 2342 î.Hr., care, la momentul respectiv, a fost considerat a fi data marelui Potop biblic.
Whiston şi-a publicat aceste concluzii într-o carte din 1708 intitulată „A New Theory of the Earth”, adică „O nouă teorie privind Pământul”. Cartea a devenit best-seller în secolul al XVIII-lea, fiind publicate 5 ediţii până în 1737. Cartea o puteţi consulta gratuit pe Google Books.
În toamna anului 1680, lumea a început să se înspăimânte. Pe cer apăru o cometă foarte strălucitoare, care putea fi observată şi în miezul zilei. Sir Isaac Newton (celebrul fizician englez) a observat şi el cometa, iar calculele sale privind traiectoria cometei au confirmat teoria sa universală a gravitației. Astronomul Edmund Halley a studiat şi el această cometă; ecuațiile lui Newton l-au ajutat să determine orbitele altor 24 de comete și să anticipeze atunci când acestea vor apărea din nou pe cerul nopții.
