Unul dintre cei mai cunoscuţi şi mai legendari munţi din România este, fără îndoială, Ceahlăul. La mijlocul secolului al XIX-lea, scriitorul şi folcloristul Alecu Russo a strâns mai multe poveşti şi legende cu privire la Ceahlău. Legendele locale spun că în vremuri străvechi aici trăia un neam de uriaşi care păşunau turme de bouri pe platourile din vârful muntelui.
Domnitorul moldovean Dimitrie Cantemir a spus următoarele despre Muntele Ceahlău: „Cel mai înalt dintre munți este Ceahlăul care, dacă ar fi intrat în basmele celor vechi, ar fi fost atît de vestit ca și Olimpul Pindul sau Pelias. Este așezat în părțile Neamţului, nu departe de izvorul Tazlăului, iar mijlocul lui e acoperit de zăpezi veșnice; pe vârful lui însă nu se găsește pic de nea, fiindcă pare să fie deasupra norilor de zăpadă.
Din vârful său, care se înalță ca un turn, se prăvale un pârâu foarte limpede, ce se năpustește cu mare larmă peste stânci abrupte și se varsă în Tazlău. Drept în vârf se vede o statuie străveche, înaltă de cinci coți, înfățișând, de nu mă înșel, o bătrână cu douăzeci de mioare, din a cărei parte firească curge într-una un izvor…
Înălțimea cea mai mare a muntelui se poate vedea mai cu seamă atunci când, pe timp senin, la asfințitul soarelui, el poate fi zărit de la Cetatea Albă, cetate ce se află la șaizeci de ceasuri drum depărtare, în întregime și atât de limpede, ca și când s-ar afla în apropiere”.
Cetatea Albă este un oraş aflat astăzi în Ucraina, în apropierea de Marea Neagră. În trecut, Cetatea Albă a aparţinut de Moldova, dar şi România Mare între 1918 şi 1940. Între Ceahlău şi Cetatea Albă sunt circa 500 de km; nu ştiu dacă se poate vedea Ceahlăul de la o asemenea distanţă, dar e sigur că Ceahlăul poate fi observat din Iaşi, de la circa 150 de km.