Misterul „stelei lui Michelangelo”: marele artist a observat pe cer un obiect uriaş triunghiular incredibil! Despre ce a fost vorba?

În vara anului 1513, Michelangelo, celebrul geniu al Renaşterii, a văzut o apariţie celestă şi a desenat cu mâna sa, în culori, o stea. Unica informaţie despre această apariţie şi despre acest desen o găsim în voluminoasa operă a unui savonarolian fanatic, Vulnera diligentis de Benedetto Luschino, mai întâi aurar, apoi frate dominican. În cap. XXII al celui de-al doilea volum se poate citi un dialog între Agricola şi Serpe, care începe cu un elogiu adus lui Michelangelo.

Agricola povesteşte atunci că Michelangelo, aflându-se în acel timp la Roma, „stătea într-o noapte afară în aer liber, într-un anumit loc sau în grădina casei sale, rugându-se şi ridicându-şi ochii spre cer; iată că văzu apărând pe neaşteptate în cer un minunat semn triunghiular, foarte mare, neasemănându-se cu nicio cometă obişnuită. Semnul era ca o stea uriaşă, cu trei raze sau cozi; una dintre ele se întindea spre răsărit şi avea o culoare luminoasă şi lucitoare ca o nuia de argint sau ca o spadă strălucitoare, iar în partea de sus era răsucită ca un cârlig. Cealaltă rază sau coadă a acestui semn se întindea spre Roma şi era de culoare roşu-aprins, adică sângerie. A treia rază se întindea spre Florenţa, adică între miazănoapte şi apus şi era în întregime de culoarea focului şi bifurcată în partea de sus.

După ce a văzut apărând obiectul şi l-a privit un timp, lui Michelangelo i-a venit ideea de a desena şi colora pe hârtie acest semn şi s-a dus repede în casă pentru a lua hârtia, peniţa şi culorile şi s-a întors şi a desenat obiectul în punctul în care stătea şi, când a terminat, semnul i-a pierit din faţa ochilor”.

Nu este o născocire. Dimpotrivă, Agricola îi spune interlocutorului său că poate vedea acel desen oricând doreşte: „Du-te şi găseşte-l pe numitul sculptor, care acum se află şi lucrează la Florenţa şi el îţi va arăta cu plăcere desenul şi-ţi va spune cu modestie adevărul despre toate şi astfel vei fi mulţumit şi te vei convinge că nu ţi-am spus o minciună”.

Să recapitulăm. „Semnul” s-a ivit brusc. Forma lui era triunghiulară. Emitea, în direcţii diferite, fascicule de nuanţe coloristice şi aspecte diferite. A rămas imobil destulă vreme pentru a fi observat în voie şi desenat în culori. A dispărut la fel de neaşteptat cum a apărut. Detaliile sunt prea exacte pentru a crede că a fost doar un vis. Evident, dacă faptul s-a petrecut aievea şi nu este totuşi o invenţie a lui Benedetto Luschino.