Dacă primii oameni au evoluat în câmpiile din Africa, aşa cum se crede, un alt tip de evoluție a avut loc în România. Insectele din Peştera Movile (judeţul Constanţa, lângă Mangalia) au întrerupt orice contact cu lumea exterioară în urmă cu mai mult de 5 milioane de ani, rezultând un ecosistem foarte neobișnuit, atunci când peștera a fost descoperită și deschisă la sfârșitul anilor 1980.
Peştera Movile se crede a fi ecosistemul cel mai izolat din lume, iar oamenii de știință abia au început să-i destrame secretele. A fost nevoie de mulţi ani pentru a începe catalogarea micilor creaturi din peştera Movile, şi asta din mai multe motive. În primul rând, este un mediu periculos, cu o atmosferă otrăvitoare. Atmosfera este săracă în oxigen (7-10%), dar bogată în dioxid de carbon (2-3.5%) și cu un conținut semnificativ de metan (1-2%).
În al doilea rând, pătrunderea în peşteră este foarte dificilă. Trebuie să cobori printr-un tunel îngust de 20 de metri, apoi să urci prin tuneluri mici de calcar înainte de a ajunge la caverna principală. În al treilea rând, Guvernul României a fost, de asemenea, foarte selectiv cu privire la acordarea permiselor de intrare în peşteră, de teama de a nu deranja echilibrul ecologic din interiorul ei; doar câţiva zeci de oameni de știință au permis s-o viziteze.
Dar, cei puţini care au vizitat-o şi s-au aventurat în ea, au rămas impresionaţi de ceea ce au descoperit în peşteră. Vieţuitoarele de acolo nu sunt preocupate de nivelurile ridicate de dioxid de carbon și de hidrogen sulfurat din aer. Cu doar jumătate din concentrația uzuală de oxigen, oamenii au nevoie de echipamente speciale de respirație; cu cât aerul devine mai rar, cu atât peştera devine mai aglomerată cu insecte. Se crede că cele mai multe creaturi din peştera Movile au sosit în urmă cu peste cinci milioane de ani, atunci când intrarea a fost sigilată.
Dar, insectele s-au adaptat la acest mediu, pierzându-şi complet ochii la întunericul complet. Multe insecte şi-au dezvoltat în schimb picioare mai lungi și antene mai mari, pentru a se mişca în întuneric. Aici există specii unice de păianjeni, de scorpioni de apă, de miriapode, de lipitori și multe altele. Ecosistemul se bazează în întregime pe bacterii chimiosintetice, care extrag carbonul din aer fără ajutorul luminii. Cele mai numeroase bacterii folosesc dioxid de carbon, iar altele se folosesc de carbonul din metan.
Oamenii de știință sunt interesați de creaturile din peşteră, iar bacteriile ar putea oferi indicii pentru modul în care viața funcţiona atunci când Pământul era mai tânăr. Având căldură mare, aer toxic și lumină foarte scăzută, condițiile sunt foarte asemănătoare cu Pământul de acum câteva miliarde de ani în urmă.