Legenda misterioasă a celor 7 oameni dintr-o peşteră din Efes… cum au putut ei să doarmă timp de 400 de ani!?
În „Historia Langobardorum” a diaconului Paolo se povesteşte despre şapte fiinţe misterioase care îşi dorm somnul de veci tăinuite într-o peşteră din Efes, considerate a fi nişte martiri creştini, dar îmbrăcate în chip de romani din vechime, ale căror corpuri s-ar fi păstrat intacte vreme de secole (sau cel puţin timp de patru sute de ani). Paolo Diacono spune că cel care îndrăznea să atingă moaştele murea pe loc, ca şi cum ar fi fost trăsnit; mai târziu acest amănunt a fost ascuns şi martirii au continuat să rămână în peşteră, după ce, la un moment dat, au înviat, „cu chipurile strălucitoare precum lumina soarelui” pentru a-l converti pe împăratul Teodosiu al Constantinopolelui.
Redăm întâmplarea originală descrisă cu cuvintele lui Paolo: „Cred că nu mă abat de la subiect dacă întrerup pentru o clipă ordinea cronologică a faptelor – dar nedându-i voie penei mele să se îndepărteze de Germania – pentru a istorisi despre o minune cât se poate de vestită aici, precum şi despre alte lucruri pe care le voi spune pe scurt.
La capătul acestui Pământ, undeva înspre Tramontana (Nord) se află o peşteră pe ţărmul oceanului deasupra căreia se înalţă o stâncă mare; în acel loc, şapte bărbaţi sunt cufundaţi, nu se ştie de când, într-un somn adânc şi acei oameni au trupurile şi veşmintele lor neatinse de stricăciune (lucru care ne face să ne minunăm dacă ne gândim la timpul foarte lung de când se află ei acolo), iar neciopliţii şi barbarii locuitori ai acelor meleaguri fac din acei oameni obiect de veneraţie.
Acei oameni care dorm acolo par a fi, judecând după înfăţişarea lor, romani, într-o bună zi cineva a vrut, în lăcomia lui, să-l despoaie pe unul din acei oameni; dar numaidecât, aşa cum se spune, braţele iau luat foc şi asemenea pedeapsă i-a înfricoşat atât de mult pe ceilalţi încât nimeni n-a mai cutezat să-i atingă pe acei oameni.
Şi după cât se crede, asemenea pază divină va face aşa încât oamenii aceia să se păstreze aşa cum sunt multă vreme de acum încolo; adică până în ziua în care trezindu-se ei din somn şi fiind de felul lor creştini vor ajuta prin cuvântul lor la mântuirea locuitorilor acelor meleaguri”.
Întâmplarea cu pricina este menţionată şi în Coran.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
În „Historia Langobardorum” a diaconului Paolo se povesteşte despre şapte fiinţe misterioase care îşi dorm somnul de veci tăinuite într-o peşteră din Efes, considerate a fi nişte martiri creştini, dar îmbrăcate în chip de romani din vechime, ale căror corpuri s-ar fi păstrat intacte vreme de secole (sau cel puţin timp de patru sute de ani). Paolo Diacono spune că cel care îndrăznea să atingă moaştele murea pe loc, ca şi cum ar fi fost trăsnit; mai târziu acest amănunt a fost ascuns şi martirii au continuat să rămână în peşteră, după ce, la un moment dat, au înviat, „cu chipurile strălucitoare precum lumina soarelui” pentru a-l converti pe împăratul Teodosiu al Constantinopolelui.
