Povestea terifiantă a unui adolescent care a descoperit într-o pădure un fel de „dimensiune paralelă”: o zonă ovală, misterioasă, în care nu creştea nimic!
De-a lungul istoriei, pădurile au fost întotdeauna locuri pline de mister și legende teribile, care au creat povești descrise adesea ca fiind groaznice. Iar în acest articol veţi citi o poveste a unui utilizator Reddit – „Lazuli369”, din Tennessee (SUA), care ne spune ce senzaţie ciudată şi misterioasă a trăit atunci când a ajuns într-o pădure.
Utilizatorul avea vârsta de 15 ani şi îi plăcea să meargă prin pădurile din jurul casei sale. Într-o zi, el făcu doar o scurtă plimbare printr-o zonă prin care trecuse de mai multe ori. În această zi, dădu peste un loc foarte ciudat, ascuns printre copacii pe care nu-i mai văzuse niciodată până atunci în toate drumețiile sale și care se dovedi a fi plin cu un fel de energie supranaturală. El spune următoarele despre drumeția sa din altă lume:
„De data aceasta, totuși, am decis să merg puțin mai departe decât o făceam de obicei, când am găsit ceva ciudat. Acel ceva era o zonă de pădure în care nu creștea absolut nimic. Nu erau copaci, mușchi, ciuperci sau altceva. Această zonă s-a întâmplat să aibă forma unui oval mare și nu am putut vedea nicio imperfecțiune în forma sa. Nici nu existau semne că ar fi fost creată de om.
Am rămas acolo și m-am minunat de terenul ciudat. La scurt timp, lucrurile au început să devină mai ciudate. Am început să aud niște zgomote nenaturale, care parcă veneau de pretutindeni și de nicăieri în același timp. Le auzeam chiar în urechile mele și din pădurea din jurul meu, ele devenind din ce în ce mai tari (…) Orice s-a întâmplat atunci, nu era, în mod evident, un eveniment natural. Am vrut să stau și să observ, dar parcă cineva îmi spunea să plec (…)
Când m-am întors spre casă, ceva şi mai ciudat s-a întâmplat: mi-am dat seama că nu eu eram cel care îmi mișcam corpul. Era de parcă aş fi fost pus pe pilot automat. Știam foarte bine ce fac, dar nu eu îi spuneam corpului meu să o facă. Nu știu… este dificil de descris (…) Ulterior, oricât am încercat, nu am mai găsit niciodată acel loc”.
