Mărturii şocante ale unor oameni care au ajuns într-un univers paralel ciudat, numit SeteAlem, ce poate fi descris ca o „lume înfiorătoare şi întunecată”

Diverse povestiri ale unor oameni care au ajuns în lumi paralele nu reprezintă chiar o noutate. Însă, există un caz şi mai ciudat: mai multe relatări ale unor oameni care au dispărut într-o dimensiune paralelă numită „SeteAlem”, care poate fi descrisă ca o lume extrem de înfiorătoare.

Ce este SeteAlem?

SeteAlem, conform relatărilor, este un univers paralel, descris ca fiind urât, înfricoșător și ciudat. Locuitorii lui (care sunt asemănători oamenilor) sunt descriși ca extrem de xenofobi și nepoliticoși, cu pupile ciudate și care se aseamănă foarte mult între ei. Lumea paralelă este descrisă ca fiind întunecată și distrusă (ca într-un scenariu apocaliptic), cu o cultură ciudată. Potrivit rapoartelor, portalurile către SeteAlem se află în locuri complet aleatorii: băi publice, holuri, chiar paturi și sunt întotdeauna invizibile. Locuitorii din SeteAlem au cunoștințe despre lumea noastră; se spune că unele autorități și oameni de știință au cunoștințe despre SeteAlem, dar au decis să ascundă aceste cunoștințe, deoarece nu au nicio idee despre ceea ce este acest loc.

Despre SeteAlem s-a aflat în urmă cu câţiva ani, atunci când un tip din Brazilia, pe nume Luciano Millici, a decis să creeze un grup pe Orkut, o rețea socială populară, povestind o experiență ciudată din anii ’90. Spre surpriza sa, el a primit mai multe răspunsuri de la oameni care au împărtășit experiențe asemănătoare cu ale lui. Iată câteva dintre cele mai interesante rapoarte, inclusiv de la autorul grupului:

Trei poveşti ciudate

* În anii ’90, pentru a ajunge la facultate, luam mereu orice autobuz care mă ducea la capătul bulevardului, unde se afla staţia de metrou. Într-o zi, am așteptat în stația de autobuz mai mult decât era în ​​mod obișnuit și, când autobuzul a venit în cele din urmă, se făcuse înnorat. De obicei îmi lua circa o jumătate de oră de mers cu autobuzul, așa că am citit o carte în timpul călătoriei. La un moment dat, o femeie s-a apropiat de mine și mi-a spus: „Nu veți merge la SeteAlem, nu-i așa?”. Am fost confuz și n-am înțeles ce a vrut să spună. Ea a continuat să spună: „Autobuzul merge la SeteAlem. Mai bine plecați.” Am zâmbit la ea și m-am uitat în jur. Și toată lumea se uita cu nişte ochi îngrozitori la mine.

O altă femeie mi-a spus: „Dă-te jos, tinere!” Și toată lumea a început să țipe. Dupa un minut de ţipete, cineva a strigat la şofer: „El pleacă din autobuz!”. Autobuzul s-a oprit şi eu, desigur, am coborât fără să înţeleg nimic. Existau câteva străzi de mers până la metrou; am văzut că autobuzul din care am coborât a intrat pe o stradă îngustă și a urcat pe o pantă pietruită. Nu m-am mai întâlnit niciodată cu acei oameni din autobuz, lângă care am trăit această întâmplare ciudată. Când am pus pe Internet această poveste, nu am dat multe detalii despre acest eveniment. Ulterior, am constatat că 12 persoane din întreaga țară au avut povestiri foarte asemănătoare cu a mea.

Iată o altă istorie a unui băiat din Sao Paulo, care spune că s-a întâlnit şi el cu lumea paralelă.

* Era în 2016, când mergeam la facultate. Într-o zi am ajuns epuizat acasă și m-am aşezat în pat. În câteva minute, am adormit deja. M-am trezit ca de obicei și m-am pregătit să mă duc din nou la facultate. Însă, după ce am ieşit din casă, am observat că totul era foarte ciudat: aerul era ciudat și, după ce am început să merg, am observat că nu mai eram în cartierul meu, ci într-un oraş asemănător cu cel al bunicii mele, dar care parcă era unul post-apocaliptic. Clădirile erau în ruine și peste tot era vegetație. După ce am ajuns pe o plajă, am observat un grup de oameni, cu ochi negri, care atunci când m-au văzut au început să țipe la mine: „Hei, tu n-ar trebui să fii aici. Pleacă! Pleacă de aici!”

Am fugit speriat și, după câteva minute, am ajuns lângă o rulotă, unde m-am ascuns. Am ajuns să înțeleg că era un vis și, pentru a mă trezi, tot ce aveam nevoie era să-mi zdrobesc capul în ceva, așa cum fac unii în unele vise, pentru că niște traume ar putea să mă trezească. Am văzut un perete şi am început să dau cu capul în el. Dar nu a funcționat, indiferent cât de mult m-am străduit. Atunci, din rulotă a ieșit un bărbat negru şi înalt și o bătrână albă. Negrul a venit spre mine și m-a întrebat ce făceam acolo. I-am răspuns că încercam să mă trezesc. Atunci mi-a cerut să aștept câteva minute. S-a întors cu un castron de pietre și mi-a cerut să scuip pe ele. Apoi a început să țipe la mine: „Nu ar trebui să fii aici!”. Apoi, deodată m-am trezit în pat; însă, ştiam că nu era un vis. Am încercat să-i spun prietenei mele despre incident; ea mi-a răspuns că a avut o experiență similară cu a mea, cu ani în urmă, iar aceasta s-a întâmplat în apropierea casei mele.

Dar, povestirea cea mai ciudată vine de la un tip pe nume Julio:

* Am mers la mall cu prietena mea, cu câțiva ani în urmă. Apoi i-am spus că mă duc până la baie; după ce-am ieşit din baie, am constatat uimit că nu mai eram în același mall. Locul arăta ca o galerie, din care cădeau bucăţi şi în care exista puţină lumină. Cele mai multe surse de lumină veneau din nişte acvarii imense. Atunci am observat că unii oameni se aflau în jurul acestor acvarii, punându-și mâinile în interiorul lor, în timp ce râdeau. Dar râsetele lor erau bizare… Am început să mă panichez și m-am uitat prin magazine; ele erau urâte și arătau ca nişte depozite pline de gunoi.

Am intrat într-un magazin și acolo un vânzător m-a întrebat dacă am de gând să cumpăr ceva; i-am răspuns „Nu”. În magazin, am văzut o fată care, atunci când m-am uitat la fața ei, aproape că am leșinat. Ochii ei erau complet negri, iar expresia facială era cea a unui clovn. Când mama ei s-a apropiat, am observat că şi ea avea aceiași ochi și aceeaşi expresie. Ea l-a întrebat pe vânzător ce făceam acolo, iar el i-a răspuns „Nimic, probabil că nu este din SeteAlem”.

Am părăsit magazinul și m-am aşezat pe o bancă din fața magazinului. Era o bancă ciudată pentru o singură persoană; am constatat că oamenii au început să mă observe. Toți aveau ochii negri și arătau asemănători între ei. Au început să-mi spună: „Nu ar trebui să fii aici! Pleacă!” M-am speriat și am alergat înapoi la baie. Am încercat să beau puțină apă din robinet, dar avea un gust teribil și era groasă. Când am ieșit din baie, totul a revenit la normal. Prietena m-a observat şi m-a întrebat „Ce s-a întâmplat cu tine?” Nu am vrut să-i spun…

Oare toţi aceşti oameni au ajuns într-adevăr într-un univers paralel?

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.