Filamente lungi de materie întunecată, sau așa-numitele „fire de păr”, există și sistemul nostru solar, care ar putea fi mult mai „păros” decât ne-am fi imaginat până acum, potrivit unui nou studiu realizat de Gary Prezeau de la Jet Propulsion Laboratory NASA.
Nu e ușor pentru a debloca secretele materiei întunecate. Materia întunecată este o substanță invizibilă, misterioasă, care constituie aproximativ 27% din toată materia și energia din Univers. Culmea e că ceea ce putem vedea în jurul nostru reprezintă doar 5% din Univers. Restul este energia întunecată, un fenomen ciudat asociat cu accelerarea Universului nostru în expansiune.
Nici materia întunecată şi nici energia întunecată nu au fost vreodată detectate în mod direct, cu toate că multe experimente au încercat să deblocheze misterele materiei întunecate. Pe baza observațiilor date de gravitaţie, oamenii de ştiinţă sunt siguri că există materia întunecată, măsurându-se cât de mult reprezintă ea în întreg Universul, cu o precizie mai bună de 1 procent. Teoria este aceea că materia întunecată este „rece”, ceea ce înseamnă că nu se mișcă prea mult, și că este „întunecată”, adică nu produce sau nu interacționează cu lumina.
Galaxiile – care conțin stele din materie obișnuită – se formează datorită fluctuațiilor din densitatea materiei întunecate. Gravitaţia acționează ca un liant, ţinând atât materia obișnuită, cât şi materia întunecată împreună în galaxii.
Potrivit unor calcule efectuate în anii 1990 și a simulărilor efectuate în ultimul deceniu, materia întunecată formează „jeturi de particule cu granulaţie fină”, care se mişcă la aceeași viteză și orbitează galaxiile, cum e galaxia noastră. „Un jet poate fi mult mai mare decât sistemul solar în sine și există mai multe jeturi diferite care intersectează vecinătatea noastră galactică”, a spus Prézeau.
Prézeau aseamănă formarea jeturilor de particule cu granulaţie fină ale materiei întunecate cu amestecarea îngheţatei de ciocolată cu cea de vanilie. Se amestecă câte o lingură din fiecare de câteva ori și veți obține un model mixt, dar puteți vedea în continuare culorile individuale. „Când gravitaţia interacționează cu gazul rece al materiei întunecate în timpul formării galaxiei, toate particulele din interiorul jetului se deplasează cu aceeași viteză”, a mai spus Prézeau.
Dar ce se întâmplă când unul dintre aceste jeturi se apropie de planeta Pământ? Prézeau s-a folosit de simulări pe computer şi a aflat că, atunci când un jet de materie întunecată trece printr-o planetă, particulele din jet se concentrează într-un filament ultra-dens, sau „fir de păr” de materie întunecată. De fapt, ar trebui să existe mai multe astfel de fire de păr.
Un jet de materie obișnuită nu ar merge prin centrul pământului și ar ieşi pe partea cealaltă. Dar, din punct de vedere al materiei întunecate, Pământul este niciun obstacol. Potrivit simulărilor lui Prézeau, gravitaţia Pământului ar concentra și îndoi fluxul de particule de materie întunecată într-un fir de păr îngust şi dens.
Firele de păr care apar din planete au două „rădăcini”, adică locurile unde concentrația de particule de materie întunecată este cea mai densă. Când particulele din jetul de materie întunecată trec prin miezul Pământului, ele se concentrează pe „rădăcina” unui fir de păr, acolo unde densitatea particulelor este de aproximativ un miliard de ori mai mare decât media. Rădăcina unui asemenea fir de păr trebuir să se întindă pe o distanţă de 1 milion de kilometri de la suprafață.
Sursa: NASA
P.S. Atunci când oamenii religioşi cred în Dumnezeu, vin ateii sau unii oameni de ştiinţă şi spun: „Ha ha! Credeţi în ceva invizibil! Unde e Dumnezeu?” Atunci când oamenii de ştiinţă cred şi ei în ceva invizibil (materia întunecată şi energia întunecată), ce nu a putut fi descoperit (ci doar presupus/intuit), totul e serios, nu avem de ce râde, nu-i aşa? Mă uimeşte această ipocrizie şi acest dublu standard de evaluare…