„Energia întunecată” nu există – spune un nou şi surprinzător studiu ştiinţific
Modelul nostru cosmologic actual se bazează pe energia întunecată ipotetică, pentru a explica expansiunea accelerată a Universului. Cu toate acestea, o teorie concurentă cunoscută sub numele de „cosmologie temporală” sugerează că multe observații pot fi explicate prin diferențele în modul în care timpul curge între regiunile dense ale Universului (cum ar fi galaxiile) și goluri imens de mari. Un nou studiu asupra a 1.535 de supernove de tip 1a – un obiect ceresc folosit în mod obișnuit pentru analiza expansiunii Universului – raportează că această teorie a „Universului granulos” explică mai bine noile observații decât modelul standard cu „energia întunecată”.
Un mister al cosmologiei moderne are totul de-a face cu expansiunea în continuă accelerare a Universului. Descoperită pentru prima dată în 1998 prin analiza unor supernove îndepărtate de tip 1a cu ajutorul telescopului spațial Hubble, această expansiune perceptibilă nu este ușor de explicat cu nicio materie sau energie cunoscută. Modelul cosmologic actual, cunoscut sub numele de materie întunecată rece lambda (ΛCDM), se bazează pe energia întunecată pentru a explica această expansiune accelerată.
Cu toate acestea, un nou studiu prezentat de unul dintre susținătorii unui model cosmologic alternativ – cunoscut sub numele de „cosmologie temporală” – afirmă că dovezile emergente, cum ar fi „Tensiunea Hubble” și noi date din Instrumentul Spectroscopului Energiei Întunecate (DESI) – arată că energia întunecată poate fi de fapt o iluzie cauzată de modul în care calculăm valorile pentru timp și spațiu. Rezultatele studiului au fost publicate în revista „Monthly Notices of the Royal Astronomical Society”.
În loc să se bazeze pe ideea nedovedită a „energiei întunecate”, autorii susțin că diferențele de expansiune a energiei cinetice răspândite într-un „Univers granulos” ar putea explica aceste observații. „Descoperirile noastre arată că nu avem nevoie de energie întunecată pentru a explica de ce Universul pare să se extindă într-un ritm accelerat”, a spus autorul principal al studiului, David Wiltshire (câştigătorul premiului Nobel). „Energia întunecată este o identificare greșită a variațiilor în energia cinetică de expansiune, care nu este uniformă într-un Univers granulos ca cel în care trăim de fapt… Cu date noi, cel mai mare mister al Universului ar putea fi dezlegat până la sfârșitul deceniului”.
Spre deosebire de ΛCDM, care vede Universul ca fiind uniform, ideea de bază din spatele acestei cosmologii este aceea că timpul se mișcă diferit în Univers – în mod specific, variază semnificativ între regiunile dense și goluri. Din această perspectivă, timpul ar putea curge cu până la 35% mai lent în regiunile dense, cum ar fi o galaxie, decât în regiunile goale. Aceasta înseamnă că timpul ar trece mult mai repede în aceste regiuni goale decât aici pe Pământ, ceea ce ar putea explica apariția unui Univers care se accelerează și se extinde.
În acest nou studiu, autorii au analizat 1.535 de supernove distincte de tip 1a și au efectuat o analiză bayesiană a datelor – o tehnică care definește în esență parametrii și cuantifică probabilitățile pe baza informațiilor incomplete. Rezultatele au arătat o corelație puternică cu teoria variaţiei timpului. Autorii spun că ar fi necesare mult mai multe date pentru a justifica pe deplin acest model. Aceste date ar putea fi furnizate de nava spațială Euclid a Agenției Spațiale Europene sau de telescopul spațial Nancy Grace al NASA.
Modelul nostru cosmologic actual se bazează pe energia întunecată ipotetică, pentru a explica expansiunea accelerată a Universului. Cu toate acestea, o teorie concurentă cunoscută sub numele de „cosmologie temporală” sugerează că multe observații pot fi explicate prin diferențele în modul în care timpul curge între regiunile dense ale Universului (cum ar fi galaxiile) și goluri imens de mari. Un nou studiu asupra a 1.535 de supernove de tip 1a – un obiect ceresc folosit în mod obișnuit pentru analiza expansiunii Universului – raportează că această teorie a „Universului granulos” explică mai bine noile observații decât modelul standard cu „energia întunecată”.
