Incredibilele fotografii ale spiritului uman după moarte! Să fie doar păcăleală sau spiritele se pot lăsa fotografiate?
Prin 1861, un bărbat pe nume Mumler, ocupându-se cu fotografiatul, văzu cu mirare că developând placa – tocmai pozase un grup – mai apare încă o figură necunoscută. Convins că din greşeală întrebuinţase un clişeu vechi, repetă operaţia şi constată acelaşi rezultat. Prima fotografie de spirite sau transcendantală reuşise. Vâlva fu considerabilă. Lumea năvăli cate mai de care să aibă asemenea amintiri, încât Mumler consacră două ore pe zi pentru acest scop; clientela devenind numeroasă, renunţă la meseria de gravor şi iată-l fotograf oficial de spirite.
Black – inventatorul băii de nitrat şi patronul celui mai en-vogue atelier din Boston – îşi însuşi metoda şi ustensilele lui Mumler şi obţinu fotografii de fantome. Mumler, încurajat de succesul iniţial, deschise un cabinet la New York şi opera cu zel sub controlul şi invidia celorlalţi tovarăşi de breasla, dar nimeni n-a putut să-i aducă vreo învinuire. Chiar când a fost acuzat de vrăjitorie şi fraudă, justiţia, găsindu-l nevinovat, a dispus punerea lui în libertate.
Guppy, Parkes, Reeves, Russel, Slater, Williams – în Anglia; Reimers – în Germania; Damiani – în Italia; au fost printre primii pionieri ai fotografierii transcendente. Wagner – în Rusia, cu medium-ul Slater au căpătat pe lângă portretul sorei lui şi imaginea a două spirite plasate la dreapta şi stânga fetei. Unul era lordul Brougham, mort cu puţin înainte, iar celălalt Robert Owen, un prieten de-al lui Slater, ce-i promisese că dacă există o altă lume se va face luntre şi punte să-i apară.
18 martie 1901. Filip Randone şi sora lui, ambii mediumuri, luară hotărârea să încerce o fotografiere spiritistă. Sora, fiind în transă, din ectoplasma ei se degajă o formă albă, cu bucle negre. F. Randone luă o ipostază, cu timp de aşteptare de treizeci de secunde, şi pe plăci se distinse imaginea unei fete de 17 ani. Prin comunicări detailate aflară că-i Bebella – diminutivul de la Isabela – decedată în 1889 şi fiica prinţului M. din Arles. Şi aşa era.
Stead avu o fotografie extrem de interesantă a unui bur, care – după cum apunea fantoma, – se numea Piet Botha. La sfârşitul războiului, delegatul bur Wessels recunoscu în poză pe Petrus Botha, – familiar Piet – primul comandant bur ucis la asediul de la Kimberley, Africa de Sud.
Prin 1861, un bărbat pe nume Mumler, ocupându-se cu fotografiatul, văzu cu mirare că developând placa – tocmai pozase un grup – mai apare încă o figură necunoscută. Convins că din greşeală întrebuinţase un clişeu vechi, repetă operaţia şi constată acelaşi rezultat. Prima fotografie de spirite sau transcendantală reuşise. Vâlva fu considerabilă. Lumea năvăli cate mai de care să aibă asemenea amintiri, încât Mumler consacră două ore pe zi pentru acest scop; clientela devenind numeroasă, renunţă la meseria de gravor şi iată-l fotograf oficial de spirite.
