Prin 1861, un bărbat pe nume Mumler, ocupându-se cu fotografiatul, văzu cu mirare că developând placa – tocmai pozase un grup – mai apare încă o figură necunoscută. Convins că din greşeală întrebuinţase un clişeu vechi, repetă operaţia şi constată acelaşi rezultat. Prima fotografie de spirite sau transcendantală reuşise. Vâlva fu considerabilă. Lumea năvăli cate mai de care să aibă asemenea amintiri, încât Mumler consacră două ore pe zi pentru acest scop; clientela devenind numeroasă, renunţă la meseria de gravor şi iată-l fotograf oficial de spirite.
Black – inventatorul băii de nitrat şi patronul celui mai en-vogue atelier din Boston – îşi însuşi metoda şi ustensilele lui Mumler şi obţinu fotografii de fantome. Mumler, încurajat de succesul iniţial, deschise un cabinet la New York şi opera cu zel sub controlul şi invidia celorlalţi tovarăşi de breasla, dar nimeni n-a putut să-i aducă vreo învinuire. Chiar când a fost acuzat de vrăjitorie şi fraudă, justiţia, găsindu-l nevinovat, a dispus punerea lui în libertate.
Guppy, Parkes, Reeves, Russel, Slater, Williams – în Anglia; Reimers – în Germania; Damiani – în Italia; au fost printre primii pionieri ai fotografierii transcendente. Wagner – în Rusia, cu medium-ul Slater au căpătat pe lângă portretul sorei lui şi imaginea a două spirite plasate la dreapta şi stânga fetei. Unul era lordul Brougham, mort cu puţin înainte, iar celălalt Robert Owen, un prieten de-al lui Slater, ce-i promisese că dacă există o altă lume se va face luntre şi punte să-i apară.
18 martie 1901. Filip Randone şi sora lui, ambii mediumuri, luară hotărârea să încerce o fotografiere spiritistă. Sora, fiind în transă, din ectoplasma ei se degajă o formă albă, cu bucle negre. F. Randone luă o ipostază, cu timp de aşteptare de treizeci de secunde, şi pe plăci se distinse imaginea unei fete de 17 ani. Prin comunicări detailate aflară că-i Bebella – diminutivul de la Isabela – decedată în 1889 şi fiica prinţului M. din Arles. Şi aşa era.
Stead avu o fotografie extrem de interesantă a unui bur, care – după cum apunea fantoma, – se numea Piet Botha. La sfârşitul războiului, delegatul bur Wessels recunoscu în poză pe Petrus Botha, – familiar Piet – primul comandant bur ucis la asediul de la Kimberley, Africa de Sud.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Prin 1861, un bărbat pe nume Mumler, ocupându-se cu fotografiatul, văzu cu mirare că developând placa – tocmai pozase un grup – mai apare încă o figură necunoscută. Convins că din greşeală întrebuinţase un clişeu vechi, repetă operaţia şi constată acelaşi rezultat. Prima fotografie de spirite sau transcendantală reuşise. Vâlva fu considerabilă. Lumea năvăli cate mai de care să aibă asemenea amintiri, încât Mumler consacră două ore pe zi pentru acest scop; clientela devenind numeroasă, renunţă la meseria de gravor şi iată-l fotograf oficial de spirite.
