În 1938, regele Carol al II-lea a fost nevoit să devină dictator? Pentru că se apropia cel de-al doilea război mondial…

V-aţi întrebat vreodată cum a devenit România dictatură regală în anul 1938, trecând de la democraţie? Procesul istoric a fost următorul:

– În decembrie 1937 au loc alegeri parlamentare; cum nu a existat niciun câştigător clar, pe 18 ianuarie 1938, regele Carol al II-lea a dizolvat Parlamentul, anunţând alegeri pentru martie 1938.

– Însă, pe 10 februarie 1938, el a dat o lovitură de stat, a impus starea de asediu şi a anunţat că se va impune o nouă Constituţie. Pe 20 februarie 1938, vechea Constituţie este abrogată, intrând în vigoare una nouă. Pe 24 februarie 1938, are loc un referendum, care validează noua Constituţie, ce intră în vigoare 3 zile mai târziu.

În această Constituţie din 1938 (elaborată de profesorul Istrate Mircescu), se prevedea clar că regele avea cea mai mare putere din ţară. El numea, de exemplu, jumătate din cea de-a doua cameră a Parlamentului şi putea dizolva Parlamentul oricând. Regele deținea inițiativa legislativă, iar Guvernul este responsabil numai față de rege. Şi, mai important decât asta, orice schimbare constituţională putea fi iniţiată doar de către rege.

Dar, regele Carol al II-lea trebuia judecat prea aspru pentru această Constituţie? Mulţi cred că în 1938 s-a instaurat o adevărată dictatură în România, însă uită contextul istoric de atunci din Europa. Spre deosebire de majoritatea politicienilor români ai vremii, el avea o viziune mondială și înțelegea mai bine ce se întâmplă în Europa. Nu trebuie uitat faptul că, în 1938, România se afla între două mari imperii totalitare (sovietic și hitlerist), fiind în pragul celui de-al doilea război mondial. Adoptând o Constituție mai dictatorială, Carol al II-lea a încercat să trezească la realitate mediul politic (care continua infinite dezbateri despre lucruri mărunte), să-i combată pe legionari și să înarmeze țara pentru războiul inevitabil.