Vehiculele zburătoare sunt o constantă în textele sacre indiene. Ele sunt întâlnite în „Rig Veda”, textul cel mai vechi, în alte epopee, în „Puranas”, cât şi în paginile numeroaselor texte mitologice ce îl vizează pe Krishna. Alte texte şi legende populare au apărut în India medievală, vorbind, de asemenea, despre vehicule aeriene sau maşinării celeste.
O lucrare mai specială îi este atribuită regelui Bhoja, un monarh din secolul al XI-lea: „Samaranganasutradhara”. În această carte există un capitol despre maşinăriile zburătoare, foarte bogat în informaţii tehnice. Astfel, se oferă sfaturi pentru construirea lor şi aflăm că modul lor de propulsie este un rezervor cu mercur.
„Corpul lui vimana trebuie să fie solid şi rezistent, precum o pasăre uriaşă, făcută din materiale uşoare. În interior, trebuie instalat motorul cu mercur, cu furnalul de fier aşezat deasupra. Graţie puterii conţinuta în mercur, este pusă în mişcare elicea şi astfel omul aflat în interior poate călători o mare distanţă pe cer. Vimana se poate mişca şi pe verticală, dar şi înainte sau înapoi. Graţie acestor maşinării, oamenii pot zbura prin aer, iar fiinţele celeste pot coborî pe Pământ”.
Sursa: www.formula-as.ro