Dimitrie Cantemir (1673 – 1723) a fost domnul Moldovei în două rânduri (martie-aprilie 1693 și 1710 – 1711) și un mare cărturar al umanismului românesc. El este cunoscut ca fiind un mare enciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist român, însă puţini ştiu că el a fost şi un mare muzician!
Opera muzicală a domnitorului moldovean are legătură cu perioada pe care el a trăit-o cu unele întreruperi la Constantinopol, în tinereţea sa, între anii 1688-1710. Şederea lui Cantemir la Istanbul a coincis cu a treia epocă de înflorire a muzicii în Imperiul Otoman. Mănăstirile de dervişi, celebrele „tekke”-le din capitala otomană erau şcoli avansate pe diferite planuri, inclusiv cel compozistic, interpretativ, de teorie şi istorie a muzicii. Seraiul şi demnitarii Imperiului îi protejau şi încurajau pe muzicanţi. Urmând pilda sultanilor, mai marii seraiului organizau concerte de muzică în casele lor, la care invitau pe cei mai străluciţi interpreţi al timpului.
Cantemir a studiat muzica orientală timp de 16 ani. El a devenit un interpret desăvârşit al instrumentului nay (fluier drept cu 7 găuri) şi la tambur (instrument cu coarde ciupite şi cutie sferică), ajungând un maestru al muzicii arabo-persane şi turceşti. Faima lui Cantemir s-a răspândit printre iubitorii de muzică, încât prezenţa lui la ospeţele paşalelor era o deosebită desfătare pentru auditoriu.
Dimitrie Cantemir a instituit o şcoală de muzică în care s-au format mai mulţi muzicieni reputaţi, urmaşi ai stilului său. Dar el nu este mulţumit numai cu atât. Se gândeşte să reformeze teoria muzicii turceşti, dând o bază ştiinţifică studiului şi sistemului de scriere a melodiilor. Folosind cunoştinţele sale de istoria muzicii la popoarele vechi, căci studiase notaţia alfabetică hindusă, neumele greceşti şi muzica psaltică bizantină, Cantemir a inventat o notaţie muzicală bazată pe 33 de semne împrumutate din literele arabe ale alfabetului turcesc de atunci.
„Kantemiroglu , Edvar-i” – sub acest nume este cunoscut în istoria turcă tratatul muzical al lui Dimitrie Cantemir. În privinţa termenului „edvar” care înseamnă la origine „armonie”, dar şi modurile fundamentale ale muzicii orientale, este uzitat de Cantemir şi după el de muzicienii secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea, în sensul de analiză a modurilor, teoria modurilor şi transcrierea muzicală cu notaţia alfabetică.
Până în prezent, în Turcia au fost descoperite câteva zeci de compoziţii ale lui Cantemir. Dar numărul lor nu este închis. Este ştiut că muzicanţii din trecut cunoşteau foarte multe melodii care astăzi cu greu se mai pot reconstitui. Unele zac risipite în caietele vechi, altele s-au pierdut pentru că au murit muzicanţii care le ştiau. Compoziţiile lui Cantemir sunt socotite cele mai suave, mal inventive şi mai variate din muzica clasică turcească.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Dimitrie Cantemir (1673 – 1723) a fost domnul Moldovei în două rânduri (martie-aprilie 1693 și 1710 – 1711) și un mare cărturar al umanismului românesc. El este cunoscut ca fiind un mare enciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist român, însă puţini ştiu că el a fost şi un mare muzician!
