Peştera secretă de lângă Mănăstirea Cetăţuia şi cele 13 lespezi misterioase de piatră care prezintă trecutul şi viitorul lumii

Când eram mic şi locuiam în Iaşi, nişte prieteni m-a dus pe un teren viran (pe care acum se află Complexul Palas), pe care se aflau multe buruieni înalte. Şi am ajuns la o gaură imensă (prin care încăpea să intre un om), care dădea într-un fel de tunel. Eu nu m-am băgat acolo, dar unul din prietenii mei, fiind mai curajos, a pătruns în tunel. Cu o lanternă, s-a târâit înăuntru în jos câţiva metri, spunându-ne că acel tunel pare a fi foarte lung. Ulterior, de la nişte bătrâni am aflat că acela ar fi putut fi una din intrările către tunelul secret care lega Palatul Culturii de Mănăstirea Cetăţuia şi care trecea pe sub râul Bahlui. Şi nu cred că ar fi doar o simplă legendă urbană.

Mănăstirea Cetăţuia, creaţia lui Gheorghe Duca Vodă

De fapt, Mănăstirea Cetăţuia, care se află pe un deal din apropierea Iaşului, este una plină de mistere. Mănăstirea a fost construită în secolul al XVII-lea de către Gheorghe Duca Vodă (1620-1684), domnitor al Moldovei în trei rânduri (septembrie 1665 – mai 1666; noiembrie 1668 – 10 august 1672; noiembrie 1678 – 25 decembrie 1683), dar şi domnitor al Ţării Româneşti o singură dată noiembrie/decembrie 1674 – 29 noiembrie 1678. Deşi a murit în străinătate, în Polonia (la Liov, pe 31 martie 1684), Gheorghe Duca a fost adus şi înmormântat în creaţia sa, Mănăstirea Cetăţuia.

Se începe tunelul secret…

În 1678, Gheorghe Duca este trimis în Moldova pentru a domni a treia oară, dar, pentru a-şi asigura securitatea, ca măsură de precauție, după ce este instalat la Curtea Domnească din Iaşi (actualul Palat al Culturii), el caută să realizeze un tunel de legatură cu Mănăstirea Cetățuia, care în acel moment era cea mai fortificată și singura cetate din Iași. Pentru realizarea acestui proiect a adus câțiva arhitecți din Austria și Italia pentru a nu trezi suspiciuni prin rândul românilor. Lucrările au început târziu prin toamnă, pentru a prinde traversarea Bahluiului pe dedesupt, pe timp de iarnă, când el va fi îngheţat la suprafață și, în caz de surpare, să nu dea de bănuit oamenilor și spionilor turci.

… şi se dă peste o peşteră uimitoare

În primăvara lui 1680, una dintre echipele care săpau la tunel a dat peste un zid imens din granit. Lucrările sunt oprite și Duca Vodă, împreună cu câțiva oameni, asistă la spargerea zidului și la descoperirea unui lucru colosal: în fața lor se întindea o imensă peșteră, cu o lungime de peste 100 metri și cu o înălțime de aproximativ 20 metri. Cronicile ascunse până acum publicului, spun că în mijlocul peșterii ar fi fost un sanctuar de aproximativ 5 metri lungime și 2 metri lățime, cu însemne ciudate și nedescifrabile; de asemenea, de-a lungul zidurilor de granit erau așezate oseminte și cranii de bărbați de diferite tipologii.

Cele 13 lespezi de piatră

Descoperirea cea mai mare a fost faptul că într-un colț al altarului s-au găsit 13 lespezi de piatră, cu desene și însemne ciudate. Conform preoților, acele plăci prezentau în totalitate, trecutul și viitorul lumii, iar una din plăci spunea ca acea persoană care va dezvălui și va profana acel lacăș, va fi blestemat pe viață, atât el cât și generațiile viitoare și oricine ar călca acest lăcaș va muri în chinuri. Duca Vodă nu a dat importanță acestui aspect și a decis să își continue lucrarea ocolind această peșteră, însa el ia decizia ca ea să rămână deschisă și să fie folosită ca depozit pentru materiale și pentru averea mai marilor boieri.

Şi următorii domnitori rămân uimiţi de bogăţiile peşterii

După ce Duca Vodă este alungat de pe tronul Moldovei, în locul său ajunge conducător Ştefan Petriceicu Vodă (timp de 4 luni), iar, imediat după acesta, Dumitraşcu Cantacuzino. Acesta află, la rândul său, de legenda peșterii lui Duca și tunelurile sale ascunse, și pornește o campanie de cercetare amănunțită. Descoperă până la urma peștera și rămâne uimit de cea ce poate să vadă acolo; rămâne uluit de atâtea bogății strânse la un loc și, cuprins de febra îmbogățirii peste noapte, începe să cheltuie din ea.

Şi Dimitrie Cantemir explorează peştera

Mult mai târziu, pe data de 23 noiembrie 1710, Dimitrie Cantemir este proclamat domnitor al Moldovei de către turci, şi acesta află de la marele paharnic Gheorghiță Mitrea povestea peșterii din dealul Cetățuia; împreună cu hatmanul Ion Neculce și marele ban Savin Zmucilă se apucă de explorat interiorul acesteia. În 1711, în urma bătăliei de la Stănileşti-Prut, Cantemir pierde bătălia cu turcii şi ia calea exilului Rusiei. Apoi, urmează o îndelungată perioadă în care peștera de la Cetățuia, cu comorile sale, rămâne ascunsă și uitată în timp.

Ruşii descoperă manuscrisele lui Cantemir în care se vorbeşte despre peşteră

În jurul anul 1900, câțiva cercetători ruși găsesc în arhiva Muzeului Ermitaj din Sankt-Petersburg câteva manuscrise aparținând lui Dimitrie Cantemir, în care se vorbește despre acestă peșteră și despre comorile sale. Câțiva cercetători ruși, ajutați de câțiva frați masoni ieșeni, ajung în Iași în 1908, sub identitatea unor negustori și crescători de cai. Nevrând să atragă atenția călugărilor de la Mănăstirea Cetățuia, încearcă să pătrundă spre peșteră prin tunelurile realizate dinspre Curtea Domnească. Din păcate, acestea sunt surpate în zona Bahluiului și accesul lor este oprit. Între timp, s-a încercat pătrunderea prin tunel şi dinspre Mănăstirea Cetățuia, dar nu s-a reușit. Pe 6 ianuarie 1911, când mai aveau aproximativ 200 de metri până în dreptul peșterii, se produce o surpare de pământ la poalele dealului Cetățuia și astfel întreagă echipă dispare sub pământ.

Un profesor din Iaşi găseşte comoara din peşteră

La sfârşitul anului 1912, primarul Iașiului, Dimitrie A. Greceanu, reușește să facă rost de planurile tunelului și de câteva schițe, privind presupusul amplasament al peșterii, de la un argat al Hotelului Sankt-Petersburg, unde au fost cazați cercetătorii ruși. Însă, el vinde documentele lui Matei B. Cantacuzino, care era avocat și profesor la Facultatea de Drept din Iași. Acesta continuă cercetările asupra tunelului și, împreună cu fiul său, Vasile Cantacuzino, decid să își croiască singuri drum spre peșteră. Cei doi reuşesc să găsească intrarea în peșteră la sfârșitul anului 1913. Rămâne blocat de uimire, atât el, cât și băiatul său la peisajul care îi răsare în fața ochilor. Se spune că timp de 3 zile nu au mai ieșit din peșteră, au stat și s-au bucurat de fiecare bijuterie și bănuț în parte. Cei doi nu reuşesc să se bucure mult timp de comoară; în 1916, Vasile Cantacuzino moare într-un accident de tren, iar tatăl lui, profesorul Matei, este găsit mort în casa sa, la sfârşitul anului 1925.

Povestea ajunge la Hitler…

La sfârşitul anului 1925, bunul prieten al lui Vasile Cantacuzino, profesorul A.C. Cuza reia pe cont propriu cercetările privind peştera misterioasă de la Cetăţuia. Prin cercetarea amănunțită a peșterii și conținutul tăbliţelor de piatră rămase, A.C. Cuza descoperă un lucru uimitor pe două dintre tăbliţe. După anumite cercetări amănunțite, A.C.Cuza vine cu propunerea ca tăbliţele şi întreaga comoară din peşteră să fie donată statului român. Însă, forţe puternice din masonerie se opun acestei idei, aşa că profesorul A.C. Cuza, printr-o cunoştinţă, ia legătura în mod direct cu Adolf Hitler. În acel moment (1932), Hitler era doar liderul Partidului Muncitoresc German Național Socialist. În presa locală ieșeană, apare un articol la 23 Septembrie 1932, în care Adolf Hitler spune că dorește să-l cunoască pe profesorul Cuza. Nu se ştie exact cum, dar o parte din plăcile de piatră descoperite în peștera de sub Cetățuia au ajuns în posesia lui Hitler în decembrie 1932, iar la o lună distanță, mai exact pe 30 ianuarie 1933, acesta este numit în funcția de Cancelar al Germaniei.

Călugării zidesc intrarea în peşteră

După terminarea celui de-al doilea război mondial şi venirea la putere a comuniștilor, călugării de la Mănăstirea Cetăţuia iau decizia de a zidi pe o lungime de câțiva zeci de metri intrarea în tunel, pentru a proteja peştera; partea de la intrarea este transformată în cramă și astfel este ascunsă de ochii curioșilor.

Sursa principală a articolului: www.estidiniasi.ro/misterul-pesterii-blestemate-de-sub-manastirea-cetatuia/

P.S. Întrebarea care mi-o pun e următoarea: nu mă interesează soarta comorii din peşteră (aur, argint sau ce-o mai fi pe acolo). Însă, cele 13 lespezi de piatră, cu desene și însemne ciudate, care ar prezenta trecutul şi viitorul lumii, sunt cu adevărat uluitoare. Ce s-a întâmplat cu ele? O parte din ele chiar au ajuns la Hitler? Restul unde sunt? Asta dacă nu cumva totul nu e altceva decât o legendă urbană…

 

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.