Misteriosul Munte Omu din Bucegi: un altar închinat lui Zamolxe al dacilor! Omu e un munte vrăjit, cu o energie foarte puternică!

Vf OmuRegina Carmen Sylva spunea odată despre Muntele Omu, cel mai înalt vârf din Bucegi: “Un munte care se numeşte Omul! Este oare muntele atât de mic sau fost-au omul atât de mare, de s-a numit muntele după dansul? Ce a fost oare omul acela? Fost-a el un erou mare, care s-a bătut în bătălie? Fost-a el un pustnic, care trăia în locuri sălbatice? Fost-a el un hoţ mare al cărui nume nimeni nu îndrăznea să-l pronunţe? Fost-a el un împărat, de care se cutremurau împărăţiile?”

Un nume ciudat pentru cel mai înalt vârf din Bucegi, un nume abstract şi tulburător. Unii spun că o dată pe an, la asfinţit de noiembrie, una din stâncile din apropierea vârfului îşi lasa umbra pe platou. Profilul stâncii desenează o imagine umană, care i-a dat numele “Omul”. Alţii spun că e mai mult de atât. Ca pe Vârful Omu a existat, în vremea dacilor, un altar închinat unui mare zeu, poate lui Saturn, zeul timpului, cunoscut la noi sub numele de Zamolxe. Ori că pietrele enigmatice semănate parcă de uriaşi, tocmai în vârful vârfului, sunt altare ciclopice, sunt megaliţi, asemenea celor din apusul Europei. Sau că sunt coloanele cerului.

Unii numesc stânca cea mai înaltă de pe Vârful Omu “Tronul lui Zamolxe”. Iar alţii, mai îndrăzneţi, zic că nici măcar nu e vorba în numele Omu de cuvântul pe care noi l-am luat din latină, pentru a desemna fiinţă umană, ci de un cuvânt mult mai vechi, de când lumea, care îl desemnă pe zeul primordial. E adevărat, un Monte Omu există şi în insula Sardinia, Alpii Dolomitici au şi ei un vârf Omo, iar cei Ligurici un Monte Omo a cărui creastă depăşeşte altitudinea de 2600 m. Şi nu putem jura că este vorba de cuvântul latinesc pentru om, căci ştim că vârfurile cele mai înalte nu erau ale oamenilor, ci erau consacrate zeilor umblători prin nori, erau sacre, erau lăcaşurile marilor preoţi. Acel Om care a dat numele celui mai înalt vârf din Bucegi nu putea fi decât un zeu.

Despre Vârful Omu (2507 m) se spune că este centrul unei stele alcătuite din mai mulţi munţi convergenţi. El este chiar centrul întregului arc de culmi care alcătuiesc Bucegii, în el se întâlnesc şi se înnoadă toate crestele. Şi cu toate acestea, chiar fiind cel mai înalt vârf din Bucegi, el nu poate fi văzut tot timpul de pe traseu, ci doar din anumite puncte: este, într-un fel, un munte tainic, un munte ascuns. Din acest centru, de la poalele Vârfului Omu, izvorăşte Ialomiţa, care curge prin Valea Obârşiei, lăsând la răsărit Sfinxul şi Babele, iar la apus Muntele Bătrână şi Muntele Doamnele.

Se spune că Bucegii sunt munţi vrăjiţi care emana o energie puternică. Cei încercaţi, care au urcat pe vârful Omu de nenumărate ori şi au scrutat zările în dimineţile limpezi, spun că de aici, din inima Bucegilor, poţi să vezi aproape toată ţara, dacă te uiţi în toate direcţiile. Se vede până şi Dunărea, se văd Bucureştiul, Buzăul, Carpaţii Orientali, Tara Bârsei, toată Transilvania. Eşti pe acoperişul ţării dacilor. Numai cerul e deasupra ta.

Unii susţin că Omu e un munte vrăjit, cu o energie foarte puternică, în măruntaiele căruia sunt strânse comori. S-a afirmat, pe baza măsurătorilor radiestezice, că există o poartă de intrare într-o reţea subterană aflată sub Omu. Această poartă ar fi undeva pe Valea Obârşiei Ialomiţei, într-un loc dominat de o stâncă numită “Biserica Trăsnită”. Vasile Lovinescu susţine şi el, în “Dacia Hiperboreana,” că “muntele Om este traversat de o grotă imensă, care este una dintre cele mai mari din lume, în sensul că nu i s-a dat de capăt, fiind explorată doar pe vreo 20 de kilometri”.


 

 

Articole inrudite


 
loading...