Aşa cum arătam într-un articol din 2016 – Enigma originii bascilor, o populaţie situată între Franţa şi Spania: ei ar putea fi urmaşii adevăraţi ai atlanţilor! – există o populaţie misterioasă în Europa, aflată între munţii din Franţa şi Spania, bascii. Aceştia i-a uimit mult timp pe antropologi, lingvişti şi istorici, şi asta pentru că nu se potrivesc cu restul populaţiilor europene. Limba şi ADN-ul lor arată că bascii nu fac parte din rândul populaţiilor indo-europene. În acest articol, emiteam ipoteza că bascii ar putea fi urmaşii vechilor atlanţi, alături de berberi (Africa de Nord), guanche (Insulele Canare) şi celţi (Ţara Galilor).
Însă, ce e interesant e faptul că pare a exista o legătură între limba bască şi cea română, de parcă cele două limbi ar proveni dintr-un trunchi comun. Cercetătorul român Paul Lazăr Tonciulescu spunea într-un articol publicat în 1981 că că limba română și limba bască au 270 etimoane comune din punct de vedere fonetic și semantic (situație valabilă și azi), care conduc la circa 2.500 derivate în limba română, dar pentru care dicționarele noastre etimologice oferă etimologii necunoscute sau din limba unor popoare migrate pe teritoriul fostei Dacii.
Exemple de cuvinte foarte asemănătoare între limbile română şi bască:
– „ogor” (limba română) – „agor” (limba bască)
– „abis” (limba română) – „abi” (limba bască)
– „amar” (limba română) – „amarra” (limba bască)
– „gagică” (limba română) – „begiko” (limba bască)
– „chin” (limba română) – „iskin” (limba bască)
– „pa” (limba română) – „pa” (limba bască)
– „zahăr” (limba română) – „zahar” (limba bască)
Identități lexicale în toponimia țării noastre se reflectă în 5.195 toponime, oronime și hidronime. De exemplu, Deva, capitala județului Hunedoara, este omonim cu o localitate – Deva, situată lângă San Sebastian (Spania), în Țara Bascilor. În țara noastră, există și localități numite Bascov, Bascovele, Bascovelu, Bașcov, Vașcău etc., care ne amintesc de basci, ca și cuvântul bască, cu referire la bereta purtată specific de basci.