Există oameni care nu pot uita niciodată, nici cele mai nesemnificative informaţii! Dar, de ce pentru majoritatea dintre noi creierul uită unele informaţii?

Într-o zi din aprilie 1929, un jurnalist de la un ziar din Moscova s-a prezentat în biroul lui Alexandr Luria cu o problemă neobișnuită: nu putea uita niciodată lucrurile. Dr. Luria, neuropsiholog, a procedat la efectuarea mai multor teste asupra subiectului, cunoscut ulterior sub numele de „S.”. Doctorul a descoperit că S. putea să spună șiruri lungi de numere și cuvinte, poezii și formule științifice, în aceeaşi ordine, fără să dea greş nici măcar o dată. Decenii mai târziu, S. încă își amintea perfect listele de numere, ori de câte ori doctorul Luria îl retesta.

Dar abilitatea lui S. de a-și aminti toate detaliile constituia pentru el o piedică în viața de zi cu zi. El avea dificultăţi să înțeleagă concepte abstracte sau limbajul figurat și avea mari probleme în recunoașterea chipurilor umane, deoarece le memora la un moment exact în timp, cu expresii faciale și trăsături specifice. Abilitatea de a uita detalii nesemnificative este la fel de vitală ca și capacitatea de a-ţi aminti.

Suntem inundați cu atât de multe informații în fiecare zi, încât creierul nu poate să le reţină pe toate, acest lucru fiind o trăsătură pozitivă. Aşadar, uitarea este un mecanism activ pe care creierul îl folosește pentru a șterge informații inutile, astfel încât să le putem păstra pe cele noi (exact ca un hard disk care se umple şi e necesară ştergerea informaţiilor). Unii au făcut un pas mai departe, sugerând că uitarea este necesară pentru flexibilitatea mentală inerentă gândirii creative și imaginației.

O nouă lucrare, publicată în septembrie 2019 în revista „Science” (o puteţi citi AICI), indică un grup de neuroni din creier care ar putea fi responsabili pentru a ajuta creierul să uite. Akihiro Yamanaka, medic neuroștiințific la Universitatea Nagoya din Japonia și echipa sa au dat de celule, cunoscute sub numele de hormoni concentratoare de melanină (M.C.H.), în timp ce studiau reglarea somnului la șoareci.

Spre deosebire de majoritatea neuronilor creierului, care sunt activi când animalele sunt treze, neuronii M.C.H. din hipotalamus încep să trimită semnale electrice cel mai mult atunci când un animal adormit se află într-o etapă numită somn R.E.M. Această fază a somnului se caracterizează printr-o mișcare rapidă a ochilor, dând unde cerebrale unice și vise la oameni. Când cercetătorii au urmărit semnalele M.C.H. la șoareci, au descoperit că celulele suprimă neuronii în hipocamp, o regiune a creierului cunoscută pentru a juca un rol în consolidarea memoriei. Aşadar, putem spune că neuronii M.C.H. ajută creierul să uite informaţiile noi care nu sunt importante.

Dar, poate cel mai util ar fi ca cercetătorii să reuşească să şteargă memoria traumatică din viaţa unui om şi să „revitalizeze” memoriile pozitive, la fel ca în filmul SF “Eternal Sunshine of the Spotless Mind”…