Secretele lui Eminescu, dezvăluite în urma unei întâlniri cu poetul din 1884! Fuma enorm de mult, bea cantităţi industriale de cafea, uita să mănânce zile la rând şi era tare dezordonat…

Într-un articol extrem de interesant scris de colonel Ionescu Dobrogeanu, în anul 1936, şi publicat în revista Revista Societăţii „Prietenii Istoriei Literare”, autorul ne povesteşte cum în tinereţe, împreună cu un coleg (Stăncescu), s-au întâlnit cu Eminescu în anul 1884, în casa din Bucureşti în care locuia. Veţi vedea o imagine necunoscută a vieţii zilnice a lui Eminescu, de care nu prea ne vorbeşte istoria literaturii. Iată câteva extrase din acest articol, pe care l-am citit pe nerăsuflate:

* Stăncescu îmi propuse să facem o vizită lui Eminescu. Locuia la baba Safta muscălăgioaica, în strada Speranței, două sau trei case mai înainte de intersecţia cu strada Italiană (…) Era într-o duminică după-amiază, în prima jumătate a lunii iulie 1884, la vreo câteva luni după ce poetul se întorsese de la Viena (…) Casă era bătrânească și scundă, întoarsă cu spatele spre stradă (…) Un nuc învoit străjuia curtea drept la mijloc. (Notă: cu puţin înaintea primului război mondial, 1914, casa a fost demolată şi înlocuită cu o construcţie mai modernă).

* Când poetul era acasă, și stătea uneori zile întregi, Safta n-avea voie să-l deranjeze; iar când pleca, Eminescu încuia ușa, ca nu cumva să-i răvășească cineva hârtiile și cărțile răspândite pretutindeni: pe pat, pe masă și chiar pe jos, că nici el nu le putea da de rost cu săptămânile. Câteodată uita și să mănânce; iar când îl răzbea foamea, atunci își aducea aminte și trimetea pe babă să-i cumpere ceva mezeluri și cu astea trăia.

* După o scurtă ciocănitură în ușă, intrăm. Poetul se aștepta la vizita noastră, amicul meu îl înștiințase (…) Eminescu ne-a primit purtând un halat vechi peste cămașa de noapte, iar în picioarele goale purta niște pantofi de pâslă, tot așa de vechi. Figura-i plutea într-un nor de fum, de-abia i-o puteai distinge, cu toate că ferestrele din spre curte erau deschise. Se scoală de la masă, și vine în spre ușă, unde ne întâmpină cu un zâmbet firav. Avea fruntea lată și încadrată de un păr frumos negru, puțin ondulat și dat pe spate. În ochii negri și mari se citeau urmele, proaspete încă, ale unei zguduiri sufletești. Mustața stufoasă și tunsă de deasupra buzelor.

* În odaie, în afară de cărțile așezate în vrafuri împrejurul a trei pereți, domnea o neregulă înfiorătoare. La mijloc, o masă mare de brad, plină cu cărți, unele deschise, cele mai multe așezate în teancuri; iar mai într-o latură, mașina de cafea. Eminescu bea multe cafele și fuma în neștire. În nopțile albe, când se antrena la citit sau la scris, aprindea țigară după ţigară. Abuzul de cafea îi gonea somnul și deseori îl apucau zorile nedormit. Toate ăstea le-am aflat de la baba Safta.

* Din prag, puteai citi mizeria scrisă pe toți pereții. Și era firesc să fie așa. Lui Eminescu, după ce s-a întors de la Viena, îi lipsea aproape și strictul necesar. N-avea slujbă și nu trăia decât cu puținul ce i se trimetea de-acasă. Mai avea și prieteni, care-l ajutau. Mai ales Maiorescu îi dădea din când în când câte un mandat, precizând însă că vine de la vreun neam al poetului. Eminescu era prea mândru ca să primească ceva de pomană și l-ar fi jignit orișice ofrandă, din partea oricui ar fi venit.

* Poetul era puțin comunicativ și se supăra repede, mai ales când era contrariat.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.