O coincidenţă bizară: Castro Alves, un „Eminescu” al Braziliei

Castro Alves vă spune ceva?

Viaţa îţi oferă uneori surprize stranii, destine perechi etc., spre mirare şi judecată, căci în această taină se relevează de cele mai multe ori lucrarea Domnului. Antonio de Castro Alves este un nume care pentru cei mai mulţi dintre noi, românii, nu rezonează cu nimic. Dar dacă spunem că el este imaginea braziliană în oglindă a lui Eminescu, lucrurile se schimbă. Şi chiar este aşa, pentru că, dincolo de chipurile celor doi, aproape identice, întâlnim similitudini în creaţie, destin, dramă existenţială etc., ce ne produc emoţie şi mirare, bucurie şi întristare, deopotrivă.

Antonio de Castro Alves a fost contemporan cu poetul nostru «nepereche». Născut cu trei ani mai devreme (14 martie 1847), s-a stins din viaţă la numai 24 de ani. Eminescu este poetul nostru naţional. Castro Alves este recunoscut ca poet naţional al Braziliei. Ca şi la poetul nostru, dragostea, natura, singurătatea şi dorul, visul, somnul şi moartea, menirea poetului şi a poeziei, libertatea şi dorinţa de reintegrare în macrocosmos, toate sunt temele lui preferate.

Într-un poem, imaginea razelor lunii care pătrund pe fereastră duce cu gândul la «Scrisoarea I» a lui Eminescu. Madone, îngeri blonzi, umbre, păsări în zbor, îndrăgostiţi cu gesturi pasionale, stele complice, «blânda batere de vânt», ochi «arzători, adânci/Ca întunericul mării» (Castro Alvez), nouri, râuri, ramuri, freamăt de pădure, comuniune deplină cu natura, aceste motive şi imagini familiare mie din poezia eminesciană le regăseam la romanticul brazilian. O sursă de inspiraţie comună pentru cei doi poeţi este şi «Legenda secolelor» a lui Victor Hugo.

Alte coincidente între Eminescu şi Castro Alves

Coincidenţele dintre Eminescu şi Castro Alves s-au extins şi asupra vieţii lor. Amândoi  au iubit până la sfârşitul vieţii o femeie: Veronica, poetă, şi Eugenia, actriţă, legături care nu s-au finalizat cu căsătoria; amândoi au trăit despărţiri dureroase şi împăcări promiţătoare, dar soarta le-a fost potrivnică în cele din urmă; amândouă iubitele aveau copii din căsătorii anterioare: Veronica, două fiice, Eugenia, o fiică; amândoi poeţii au avut câte un frate sinucigaş şi câte un singur volum publicat în timpul vieţii; în anul 1883, când apărea primul volum din poezia lui Eminescu, apărea şi volumul postum al lui Castro Alves «Os escravos»…

Iată cum destinul absolut individual al unui creator de geniu repetă avatarurile şi drama existenţială a celuilalt… Două vieţi paralele, fiecare desfăşurându-şi firul scurt pe alte coordonate geografice…

Sursa: www.gardianul.ro

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.