Dacă ne uităm la istorie şi arheologie, vom constata că există asemănări frapante între sumerieni (consideraţi a fi prima civilizaţie a omenirii) şi traci. Iată câteva „coincidenţe” care ar trebui să ne pună cu adevărat pe gânduri:
* Primul om care a locuit oraşul sumerian Eridu, conform mitologiilor, se numea ADAPA, adică a adăpa animale, pe româneşte. Era acesta un păstor?
* Regii sumerieni purtau în luptă o sabie simbolică în formă de seceră. Sicca, sabia dacă, a dacilor avea o formă asemănătoare.
* În toponimiile sumeriene recunoaştem cuvinte româneşti: LAGAŞ (LUGOJ), MARI (MARE), BABILI (BABELE), TE PE GAURA (GAURĂ), etc.
* Descifrarea limbii sumeriene este incompletă şi extrem de dificilă. Totuşi, cuvintele descifrate se aseamănă frapant cu unele din limba română. De exemplu, MAMI este zeiţa care l-a zămislit pe om pe pământ. INIM înseamnă cuvânt şi, de aici ne aducem aminte de expresia „cuvânt spus din inimă”.
* Există cuvinte în limba sumeriană care în limba română fac relaţii cu expresii şi cuvinte asemănătoare: EMES = vară (asemănător cu imaş, loc de păscut pentru vite); GURAS = viteaz (foarte asemănător cu „curaj”); PISAN = şef la arhive (foarte asemănător cu „pisanie”).
Toate acestea ne duc la concluzia că limba sumeriană este o limbă europeană ancestrală, cu vechime de 5.000 de ani.
În 1833, Franz Bopp, în faimoasa sa lucrare „Gramatica comparată a limbilor sanscrită, zendă, armeană, greacă, latină, lituaniană, slavă veche, getică şi germană”, a afirmat că majoritatea limbilor europene – greaca, latina, celtica, germana, lituaniana, slava, albaneza, armeana, ca şi două limbi asiatice – indiana şi iraniana – constituie o unitate lingvistică. Iar renumitul lingvist Johanes Schmidt plasează limba tracă în centrul limbilor europene.