Încă din cea mai adâncă preistorie, dacii practicau ritualul potolirii setei morţilor prin stropirea mormintelor lor cu apă. Ei considerau că acele cantităţi de apă ritualică pot duce la obţinerea, de către sufletele dezîncarnate, a corporalităţii fizice. Adică, reîncarnarea era, prin acest ritual, facilitată. Acest ritual întăreşte teoria credinţei dacilor în nemurirea şi reîncarnarea sufletului. În acest context, nu indo-aryenii, sumerienii, egiptenii sau chinezii au prioritatea concepţiei reîncarnării sufletului, ci dacii.
Fenomenul de transmigraţie a sufletului, integrat concepţiei esoterice daco-aryene era strâns corelat de ritul incinerării morţilor, întrucât dacii vedici (de la care, mai apoi, indo-iranienii şi ceilalţi) considerau că suflul (fluidul) vital al fiinţei umane era corijat de foc (Agni), purificat tot de către acesta (precum însuşi întregul Univers în procesul de disoluţie care urmează unei zi a lui Zamolxis (Brahman), fluidul vital (apa-vie = Conştiinţa) nemuritor fiind este recircuitat prin mijlocirea diferitelor trupuri (metempsihoză) alcătuite din apă şi „humă” (Golem)…
Ca şi în mormintele etrusce, în mormintele de incineraţie ale dacilor arieni au fost descoperite diverse obiecte de uz casnic, de uz special, vase pentru diferite utilităţi alimentare şi alchimice care dovedesc pe deplin concepţiile (avansate) social-cultural-spirituale ale strămoşilor noştri şi, în primul rând, existenţa, la daci, a concepţiei transmigraţiei sufletului.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Încă din cea mai adâncă preistorie, dacii practicau ritualul potolirii setei morţilor prin stropirea mormintelor lor cu apă. Ei considerau că acele cantităţi de apă ritualică pot duce la obţinerea, de către sufletele dezîncarnate, a corporalităţii fizice. Adică, reîncarnarea era, prin acest ritual, facilitată. Acest ritual întăreşte teoria credinţei dacilor în nemurirea şi reîncarnarea sufletului. În acest context, nu indo-aryenii, sumerienii, egiptenii sau chinezii au prioritatea concepţiei reîncarnării sufletului, ci dacii.
