Civilizaţiile din zona central europeană, cât şi cele din zona preorientală, sunt caracterizate de o evoluţie directă, bazată în mare parte pe elementele intrinseci. Spre deosebire de primele, civilizaţiile Orientului Apropiat, amerindiene şi într-o măsură mai mică cele ale Orientului Mijlociu şi îndepărtat, au cunoscut o serie de realizări pe care nu le putem explica numai prin prisma acumulărilor treptate. Apariţia acestor elemente tehnologice este atât de explozivă, atât de neaşteptată în raport cu perioada istorică la care ne referim, încât numai influenţa altei civilizaţii, în cazul în speţă numai influenţa civilizaţiei atlante sau intervenţia unei supercivilizaţii extraterestre o pot explica.
De exemplu, în celebra operă a lui Platon, Timaios, un personaj – Kritias, într-unul din monologurile sale adresate lui Timaios şi Socrate referitor la împărăţia regilor atlanţi, spunea că acesta era mai mare decât Libia şi Asia la un loc şi care îşi întindea stăpânirea până departe: „Pe această insulă a luat fiinţă o mare şi minunată putere a acestor regi, ce au stăpânit întreaga insulă precum şi multe alte insule şi părţi ale continentului, iar în afară de acestea au stăpânit şi asupra regiuni situate de cealaltă parte a coloanelor lui Heracles, şi anume dincolo de Libia până în Egipt”.
Un cercetător, P.Perroud, referindu-se la inscripţia descoperită pe piatra cel porţi a leilor din Micene, notează în lucrarea sa „Împărăţia curcubeului” următoarele: „Egiptenii se trag din fiul lui Thot, preotul egiptean din Atlantida”, iar P.Couteaud descrie, la rândul sau, în lucrarea „Chez les Atlantes”, acelaşi lucru cu şi mai multă claritate: „În spatele egiptenilor, al libienilor, al guanchilor şi al mayaşilor se află atlanţii. …Egiptenii sunt atlanţii Orientului, fapt care corespunde legendelor conform cărora egiptenii au venit cândva dintr-o ţară din Vest.”
Este, deci, evident că originea atlantă a egiptenilor nu constituie o simplă speculaţie, ci, în virtutea celor de mai sus, se conturează ca o realitate care ar putea explica multe chestiuni până în prezent neelucidate. Desigur că spusele lui Platon nu trebuiesc luate ad litteram, în pasajul citat fiind vorba, probabil, nu despre delimitarea geografică strictă a imperiului atlanţilor, ci mai degrabă de sfera de influenţă şi relaţiile culturale şi comerciale ale marelui imperiu.