Carnyx-ul de bronz – o armă psihologică de război, folosit de vechii celţi şi de daci

Carnyx-ul a fost un instrument muzical din alamă folosit ca armă psihologică de război de către vechii celți între 300 î.Hr. și 200 d.Hr. în vestul și centrul Europei și nu numai. Carnyxul a fost cândva răspândit în toată Europa, deși doar câteva dintre ele au fost descoperite.

El era purtat de cete de mercenari celtici; a fost prezent la atacul asupra sanctuarului grec de la Delphi din 279 î.Hr.; l-a sfidat pe Iulius Cezar în Galia; l-a înfruntat pe Claudius când a invadat Marea Britanie. Ele sunt chiar arătate pe o sculptură budistă din India, dovadă a legăturilor îndepărtate ale lumii epocii fierului. Carnyx-ul nu au fost folosit doar de celți, ci şi de daci în România modernă.

Dar, ce este carnyx-ul? Un tub subțire de bronz, lung de 4 metri, cu coturi în unghi drept la ambele capete. Capătul inferior se termina într-un muștiuc, iar capătul superior într-un clopot. care era de obicei decorat să arate ca un mistreț. Istoricii cred că avea o limbă care batea în sus și în jos, sporind zgomotul produs de instrument. Carnyxul era folosit în poziție verticală, astfel încât clopoțelul mistrețului să iasă cu mult deasupra capetelor războinicilor. Scopul său principal era acela să creeze mai mult zgomot și confuzie pe câmpul de luptă.

Istoricul grec Polybius (206-126 î.Hr.) a fost atât de impresionat de zgomotul carnyxului, observând faptul că „au fost nenumărați suflători din corn, și, în momentul în care toată oastea își striga strigătele de război în același timp, se auzea un sunet atât de confuz, încât zgomotul părea să vină nu numai de la suflători și de la soldați, ci și din mediul rural care se alătura ecoului”.

Și istoricul roman Diodorus Siculus a scris că „Trâmbițele lor sunt, de asemenea, de un tip ciudat și barbar, care produc un sunet aspru, reverberant, potrivit pentru confuzia bătăliei”.

Cel mai bun carnyx a fost descoperit în Deskford, Scoția, în 1816. Carnyx-ul Deskford are doar clopotul de mistreț și îi lipsește coama, limba și tubulatura. Au fost găsite și imagini ale celor care foloseau carnyx-ul. Un desen roman, datând din anul 48 î.Hr., poartă o reprezentare a unui carnyx. Un altul descoperit – Carnyx-ul Tintignac – a fost restaurat cu grijă, rezultând primul carnyx practic complet găsit vreodată.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.