Acum 7.000 de ani, vechii indieni foloseau arma climaterică, prin intermediul căreia s-a produs o secetă de 12 ani!

Binecunoscuta epopee hindusă „Mahabharata” are o vechime de peste 7.000 ani. În ea sunt descrise arme avansate pe care zeii le-au folosit împotriva oamenilor. Problema este că, din descrieri rezultă că atunci se foloseau arme atomice, chimice și chiar bacteorologice! Şi mai mult decât atât… se observă că încă din acele timpuri se folosea arma meteorologică! De exemplu, se pomenește despre o armă care a provocat o secetă cumplită, într-o țară dușmană, timp de 12 ani!

Dar, iată ce fragment putem găsi în „Mahabharata”: „De la bordul unei puternice vimana aflată la o mare înălțime, Gurkha a aruncat un singur proiectil asupra cetății dușmanilor (…) un fum strălucitor, de zece mii de ori mai luminos decât Soarele, s-a ridicat având o incandescență insuportabilă”. Totul se potrivește cu prima explozie a bombei americane cu hidrogen pe atolul Bikini (1946).

Iată efectele exploziei descrise în „Mahabharata”: „Totul s-a petrecut de parcă era o dezlănțuire a elementelor: Soarele se învârtea în cerc. Pârjolită complet de dogoarea armei, lumea umbla buimăcită în văpăi. Arși de văpaie, elefanții fugeau înnebuniți care-încotro, căutând o scăpare din fața groaznicului flagel. Apa clocotea, animalele mureau, iar dușmanii erau secerați; pârjolul cuprindea arborii, care se prăvăleau în șir, ca într-o pădure cuprinsă de flăcări. Mugind îngrozitor, elefanții se prăbușeau răpuși… Mii de case au fost distrus. Apoi, pe mare și pe uscat, se așternu o liniște totală… Cadavrele celor căzuți se sgârciseră într-atât din cauza căldurii nemaiîntâlnite, încât nici nu mai arătau a oameni. Niciodată până atunci, nu se văzuse și nu se auzise de o armă atât de înspăimântătoare…”