Dr. Stanislov Grof a cercetat mii de experiențe psihedelice și este posibil să fi găsit dovezi că există 4 Demiurgi. Unul dintre ei, a creat Universul nostru, pentru a prinde sufletele umane, ca parte a unui joc de realitate virtuală pentru divertismentul său

Stanislov Grof este cercetător în domeniul substanțelor psihedelice și halucinogenelor și a analizat între 4000 și 6000 de experiențe. În cartea sa din 1998, „Jocul Cosmic: Explorări ale Frontierelor Conștiinței Umane”, el a relatat povestea unui martor care a experimentat a fi una dintre cele patru puteri demiurgice.  Iată fragmentul corespunzător:

* M-am trezit într-o dimensiune care părea să se întindă dincolo de spațiu și timp așa cum le știm noi. Ceea ce îmi vine în minte acum când mă gândesc la asta este conceptul de hiperspațiu folosit de fizicienii moderni. Totuși, un astfel de termen tehnic nu ar descrie profundul sentiment de sacralitate, impresionantul sentiment asociat cu experiența mea. Mi-am dat seama că eram o ființă supraumană de proporții imense, posibil una care transcendea toate limitările sau una care exista înainte ca orice limitare să fie cunoscută. Nu aveam nicio formă, fiind doar o conștiință pură cu o inteligență superbă suspendată în Spațiul Absolut. Deși nu exista nicio sursă de lumină acolo, nu pot spune că eram în întuneric complet.

* Am împărțit acest spațiu cu alte trei ființe. Deși erau pur abstracte și amorfe ca și mine, puteam simți clar prezența lor separată și puteam comunica cu ele într-un mod telepatic complex. Ne distram reciproc cu diverse jocuri intelectuale strălucite – artificii de idei extraordinare erau aruncate înainte și înapoi. Complexitatea și nivelul de imaginație implicate în aceste jocuri depășeau cu mult orice cunoscut printre oameni. Totul era divertisment pur, artă de dragul artei, deoarece în forma în care ne aflam, nimic din toate acestea nu avea implicații practice.

După această introducere, descriind ambianța și contextul general al experienței sale și reflectând asupra existenței decorporale ca ființă pur spirituală, martorul s-a concentrat asupra părții sesiunii sale care are o relevanță imediată pentru discuția noastră. Una dintre ființe a venit cu o idee interesantă. Aceasta a sugerat că ar fi posibil să se creeze un joc care implică o realitate cu multe creaturi diferite de diferite dimensiuni și forme. Acestea ar părea dense și solide și ar exista într-o lume plină de obiecte de diferite forme, texturi și consistențe. Ființele ar lua naștere, ar evolua, ar avea interacțiuni și aventuri complexe unele cu altele și apoi ar înceta să existe. Ar exista grupuri de creaturi de diferite ordine, fiecare existând în două forme – masculin și feminin – care s-ar completa reciproc și ar participa la reproducere.

Această realitate ar fi legată de coordonate spațiale și temporale distincte. Timpul ar arăta un flux obligatoriu din trecut prin prezent către viitor, iar evenimentele ulterioare ar părea a fi cauzate de cele precedente. Ar exista vaste perioade istorice, fiecare diferită de celelalte. Ar trebui să călătorești pentru a ajunge dintr-un loc în altul și ar exista multe modalități diferite de a face acest lucru. O varietate de limitări rigide, reguli și legi ar guverna toate evenimentele din această lume, așa cum este cazul cu toate jocurile. Intrarea în această realitate și asumarea diferitelor roluri în ea ar oferi un divertisment rafinat, de un tip cu totul unic.

Cele trei ființe spirituale au fost intrigate, dar neîncrezătoare și și-au exprimat îndoieli serioase cu privire la proiectul sugerat. Oricât de incitant ar fi sunat, părea puțin probabil ca acesta să poată fi implementat. Cum ar putea o ființă spirituală nelimitată, existentă în lumea tuturor posibilităților, să creadă că este limitată la un corp solid de o formă ciudată, cu cap, trunchi și extremități, și că depinde în mod critic de ingerarea altor creaturi, dar și de prezența unui gaz numit oxigen? Cum ar putea fi convinsă o asemenea fiinţă că are o capacitate intelectuală limitată și că abilitatea sa de a percepe este constrânsă de existenţa organelor senzoriale? Părea prea fantastic pentru a fi luat în considerare serios!

Apoi, martorul descrie cum au rezolvat ființele demiurgice problema. A urmat un schimb de replici aprins. Inițiatorul acestui plan a răspuns tuturor obiecțiilor, insistând că proiectul era perfect fezabil. El/Ea era convins(ă) că o complexitate suficientă și o natură intrigantă a scenariului, asocierea consecventă a situațiilor specifice cu experiențe captivante și acoperirea atentă a tuturor lacunelor erau suficiente. Acest lucru l-ar prinde pe participant într-o rețea complicată de iluzii și l-ar păcăli să creadă în realitatea jocului. Până la urmă, toţi au fost de acord să intre în jocul încarnării, entuziasmați de promisiunea unor aventuri extraordinare în conștiință.

Stanislov Grof spune că există 4 demiurgi în această lume. Demiurgul este termenul gnostic pentru o ființă supranaturală imaginată ca creând sau modelând lumea în subordonare Ființei Supreme, uneori fiind considerat ca fiind inițiatorul răului. Demiurgul este un fals „Dumnezeu”. Demiurgul este numit Yaldabaoth de către gnostici, un grup de creștini declarați eretici de către biserică, care i-a ucis și le-a distrus scrierile. Se spune că această falsă ființă divină, Demiurgul, fură Puterea Luminii (Sf.Duh) care se află în sufletele umane. Textul gnostic „Pistis Sophia” explică: „Ea [Sophia] fusese amăgită de Încăpățânatul [Demiurg], asemănător cu zeul, și nu fusese amăgită prin nimic altceva, decât printr-o putere a luminii, datorită asemănării sale cu Lumina în care avusese credință”. Cel mai probabil, Ființa de Lumină, care a fost văzută de cei care au avut parte de experienţe din apropierea morţii, este un receptor al luminii pentru Demiurg. Iată un citat din „Cartea secretă a lui Ioan”, un text gnostic din Biblioteca Nag Hammadi: „Yaldabaoth [Demiurgul] le-a spus autorităților [arhonților] care erau cu el: Veniți, să creăm o ființă umană după chipul lui Dumnezeu și cu o asemănare cu noi, pentru ca acest chip uman să ne dea lumină”.

Unii spun că descrierea din Apocalipsa lui Ioan, cap.1, este cea a unui Demiurg: „Şi în mijlocul sfeşnicelor pe Cineva asemenea Fiului Omului, îmbrăcat în veşmânt lung până la picioare şi încins pe sub sân cu un brâu de aur. Capul Lui şi părul Lui erau albe ca lâna albă şi ca zăpada, şi ochii Lui, ca para focului. Picioarele Lui erau asemenea aramei arse în cuptor, iar glasul Lui era ca un vuiet de ape multe. În mâna Lui cea dreaptă avea şapte stele; şi din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri, iar faţa Lui era ca soarele, când străluceşte în puterea lui”.