În noiembrie 1979, un charter cu reacţie ce transporta o sută nouă turişti germani şi austrieci către insulele Canare a fost asaltat de două obiecte neidentificate în timp ce străbătea spaţiul aerian spaniol. Ajutoarele au sosit sub forma a două avioane de luptă Mirage de construcţie franceză şi discurile s-au îndepărtat în zbor după prima rafală a tunurilor. După ce a făcut o aterizare neprogramată la Valencia, pilotul – căpitanul Javier Lerdo-Tejeda, foarte zguduit, le-a descris întâlnirea unor funcţionari uluiţi.
Sarchez Tehran, ministrul Spaniei pentru Comunicaţii şi Transport, a intrat în istorie ca recunoscând adevărul din spatele ciudatului incident. Pasagerii şi echipajul charter-ului spaniol scăpaseră uşor.
Cu câtva timp înainte, în acelaşi an, cinci oameni de afaceri arabi care călătoreau la bordul unui avion cu reacţie particular, tip Lear, îndreptându-se de la Atena spre Jeddah au avut o soartă mai nefericită. Imediat după ce pilotul raportase prezenţa unei nave de formă stranie care zbura alături de el, avionul cu reacţie a dispărut de pe ecranele radarului deasupra deşertului Sahara.
Când a fost găsit, fuselajul avionului încă mai era intact şi nu exista nicio urmă de foc; totuşi, trupurile oamenilor fuseseră transformate în grămezi de pulbere fină. Examinând mostre ale acelor rămăşiţe la spitalul „St.Thomas” din Londra, profesorul osteolog Michael Day a fost convins că nici o împrejurare naturală — nici animalele sălbatice, nici temperaturile extreme ale deşertului — n-ar fi putut produce remarcabila modificare a structurii osoase pe care a constatat-o. În opinia lui Day, răspunzătoare era o forţă din afara legilor ştiinţei.